Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Gaură

1 * Cuvantul cu diacritice: gáură
Cuvantul fara diacritice: gaura

Definitie: GAURĂ, găuri, substantiv feminin Scobitură, adâncitură, spărtură ivită de la sine sau anume făcută într-un corp, într-un material, în pământ etcetera; cavitate, bortă. ♢ Gaura cheii = orificiu prin care se bagă cheia în broască. ♢ Expresie Gaură de șarpe = loc ferit care servește cuiva ca ascunzătoare. (Popular) Doar nu s-o face gaură-n cer = nu va fi o pagubă prea mare. (Astron.) Gaură neagră = relicvă de dimensiuni reduse a unei stele masive, formată prin prăbușire gravitațională, caracterizată prin densitate foarte mare și forță de atracție uriașă și absorbantă. [Pronuntat: ga-u-] – Limba Latina gavula (< cavus).

2 * Cuvantul cu diacritice: gáură
Cuvantul fara diacritice: gaura

Definitie: GAURĂ substantiv 1. (învechit și reg.) scorbelitură, (Mold. și Bucovina) bortă. (O - mare în pământ.) 2. verifica cuvantul: deschizătură. 3. deschizătură, spărtură. (A pătruns printr-o -.) 4. adâncitură, cavitate, scobitură, (învechit și reg.) scorbură, (regional) scâlbă, scochină, (Moldova) bortă, (învechit) zgău. (O - într-un obiect.) 5. verifica cuvantul: spărtură. 6. verifica cuvantul: ureche. 7. verifica cuvantul: gol. 8. (ASTRON.) gaură neagră = black hole.

3 * Cuvantul cu diacritice: gáură
Cuvantul fara diacritice: gaura

Definitie: gaură substantiv feminin (silabe ga-u-), g.-d. art. găurii; plural găuri

4 * Cuvantul cu diacritice: gáură găuri
Cuvantul fara diacritice: gaura

Definitie: GAURĂ găuri f. 1) Spărtură sau adâncitură naturală ori făcută special într-un corp solid. - în podea. - în pământ. - în țesătură. - de șoarece. Pantofi cu găuri. ♢ -a cheii gaură prin care se introduce cheia în broasca ușii. - de șarpe loc ferit; ascunziș. 2): - neagră obiect ceresc cu un câmp gravitațional foarte puternic, care atrage materia din spațiul înconjurător. [G.-D. găurii; Sil. ga-u-] limba latina cavula

5 * Cuvantul cu diacritice: gáură -ắuri
Cuvantul fara diacritice: gaura

Definitie: gaură (-auri), substantiv feminin – 1. Scobitură, cavitate, groapă. – 2. (Argou) Furt prin efracție. – Mr. gavră, megl. gaură. Limba Latina căvum, al cărui rezultat normal să fi fost gău, conform sgău și găoace. Acest rezultat s-a pierdut, însă de la forma sa de plural găuri s-a refăcut un sing. analogic gaură, ca în fagure ‹ fag și pătură ‹ pat. Se consideră în general că etimonul este limba latina căvŭla (Densusianu, Hlr., 111; Candrea, Èlements, XVI; Pușcariu, Diminutiv., 182; Pușcariu 701; Candrea-Dens., 720; REW 1693; Philippide, II, 713; Pascu, I, 91; Rosetti, I, 73) sau limba latina caula (Cipariu, Gram., 117; Pușcariu, Dacor., III, 671), ipoteză posibilă, fără a fi necesară. Derivat din limba latina caverna (Crețu 326) nu este posibilă. Alb. gavrë provine din mr., iar rut. gav(o)ra din rom. (Candrea, Elemente, 404). – Derivat găurar, substantiv neutru (sulă; regulator la războiul de țesut; vas de lut cu fundul găurit); găuri, verb (a perfora; Arg., a răni cu armă de foc); găuritor, adjectiv (Arg., hoț); găuricios, adjectiv (găurit); găuros, adjectiv (găurit). – Conform: găman. De la gău derivă, de asemenea, prin intermediul unui sufix expresiv, găun, substantiv masculin (învechit, gol, cavitate; gărgăune, Vespa crabro), cu varianta găună, substantiv feminin (Bucovina, gol, cavitate). Semantismul se explică prin trecerea de la ideea de „gol” la cea de „sunet sec”. Caracterul expresiv al sufix -ăur reiese și din der. ca bărzăun, gărgăun, căscăun(d), conform și băuna, mieuna, scheuna. Totuși, se consideră în general (Candrea, Rom., XXXI, 312; Pușcariu, ZRPh., XXVIII, 618; Pușcariu 700; REW 1794; Candrea-Dens., 718 și 719; DAR) că etimonul lui găun este limba latina căvōnem, în loc de căvum, ipoteză incertă (conform REW 1794; Battisti, II, 831). Văgăună, substantiv feminin (groapă, cavitate, vizuină; rîpă), este fără îndoială un der. expresiv, poate prin intermediul unei reduplicări a lui găun › găgăună, urmată de o disimilație (după Cihac, II, 537, din mag. vagany „brazdă, făgaș”, care pare mai neconvingătoare). – Derivat găuni, verb (a săpa); găunos, adjectiv (gol, găurit; fără miez); găunoși (var. găunoșa), verb (a săpa, a scobi); găunoșeală (var. găunoșitură), substantiv feminin (cavitate).

6 * Cuvantul cu diacritice: gáură gắuri
Cuvantul fara diacritice: gaura

Definitie: gaură (gauri), substantiv feminin – 1. Scobitură, cavitate, groapă. – 2. (Argou) Furt prin efracție. – Mr. gavră, megl. gaură. Limba Latina căvum, al cărui rezultat normal să fi fost gău, conform sgău și găoace. Acest rezultat s-a pierdut, însă de la forma sa de plural găuri s-a refăcut un sing. analogic gaură, ca în fagure ‹ fag și pătură ‹ pat. Se consideră în general că etimonul este limba latina căvŭla (Densusianu, Hlr., 111; Candrea, Èlements, XVI; Pușcariu, Diminutiv., 182; Pușcariu 701; Candrea-Dens., 720; REW 1693; Philippide, II, 713; Pascu, I, 91; Rosetti, I, 73) sau limba latina caula (Cipariu, Gram., 117; Pușcariu, Dacor., III, 671), ipoteză posibilă, fără a fi necesară. Derivat din limba latina caverna (Crețu 326) nu este posibilă. Alb. gavrë provine din mr., iar rut. gav(o)ra din rom. (Candrea, Elemente, 404). – Derivat găurar, substantiv neutru (sulă; regulator la războiul de țesut; vas de lut cu fundul găurit); găuri, verb (a perfora; Arg., a răni cu armă de foc); găuritor, adjectiv (Arg., hoț); găuricios, adjectiv (găurit); găuros, adjectiv (găurit). – Conform: găman. De la gău derivă, de asemenea, prin intermediul unui sufix expresiv, găun, substantiv masculin (învechit, gol, cavitate; gărgăune, Vespa crabro), cu varianta găună, substantiv feminin (Bucovina, gol, cavitate). Semantismul se explică prin trecerea de la ideea de „gol” la cea de „sunet sec”. Caracterul expresiv al sufix -ăur reiese și din der. ca bărzăun, gărgăun, căscăun(d), conform și băuna, mieuna, scheuna. Totuși, se consideră în general (Candrea, Rom., XXXI, 312; Pușcariu, ZRPh., XXVIII, 618; Pușcariu 700; REW 1794; Candrea-Dens., 718 și 719; DAR) că etimonul lui găun este limba latina căvōnem, în loc de căvum, ipoteză incertă (conform REW 1794; Battisti, II, 831). Văgăună, substantiv feminin (groapă, cavitate, vizuină; rîpă), este fără îndoială un der. expresiv, poate prin intermediul unei reduplicări a lui găun › găgăună, urmată de o disimilație (după Cihac, II, 537, din mag. vagany „brazdă, făgaș”, care pare mai neconvingătoare). – Derivat găuni, verb (a săpa); găunos, adjectiv (gol, găurit; fără miez); găunoși (var. găunoșa), verb (a săpa, a scobi); găunoșeală (var. găunoșitură), substantiv feminin (cavitate).

7 * Cuvantul cu diacritice: gaură
Cuvantul fara diacritice: gaura

Definitie: gaură, găuri substantiv feminin 1. spargere, furt. 2. (pub.) înșelătorie, fraudă, delapidare. 3. pagubă. 4. vagin. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)