1
Abătut adjectiv Moldova Înclinat. Tu știi firea noastră și neputința cea slabă a noastră că iaste abătută spre păcat. Bucoavnă 1775, 62v.
Etimologie: Abate.
Vezi și abatere.
2
Abătut, -ă, abătuți, -te, adjectiv Care este descurajat; trist, deprimat.
Din franceză Abattu (modificat după abate2).
DEX – dicționarul explicativ
3
Abătut abătută (abătuți, abătute) Care este întristat; descurajat; mâhnit.
<franceză abattu
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Abătut adjectiv masculin, plural abătuți; feminin singular abătută, plural abătute
DOOM – dicționarul ortografic