1
Absoluțiune, absoluțiuni, substantiv feminin
1.
Iertare de pedeapsă a unui acuzat când faptul imputat nu este prevăzut de lege sau când săvârșirea lui a fost justificată.
2.
Iertare a păcatelor, dată de obicei de papă2. [Pronunțat: -ți-u-]
Din franceză Absolution, latină Absolutio, -onis.
DEX – dicționarul explicativ
2
Absoluțiune substantiv feminin
1.
Scutire, iertare de pedeapsă a unui acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege sau când săvârșirea lui a fost justificată.
2.
Iertare a păcatelor (dată de obicei de către papă). [Pronume -ți-u-. / conform latină absolutio, franceză absolution].
DN – dicționar de neologisme
3
Absoluțiune absoluțiuni feminin
1.
Iertare de pedeapsă a unui acuzat.
2.
Iertare a păcatelor (de către preot).
<latină absolutio, absoluțiunonis
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Absoluțiune substantiv feminin
1.
absolvire (2).
2.
iertare a păcatelor (de către papă).
(< franceză absolution, latină absolutio)
MDN – marele dicționar de neologisme
Încă o definiție din alt dicționar
5
Absoluțiune substantiv feminin (silabe -ți-u-), genitiv-dativ articulat absoluțiunii; plural absoluțiuni
DOOM – dicționarul ortografic