1
Abstinență, abstinențe, substantiv feminin
1.
Faptul de a-și impune restricții de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesități fiziologice etc.; abstențiune.
2.
(Ec. polonă; în sintagma) Teoria abstinenței = teorie prin care capitalul și acumularea lui rezultă din abținerea proprietarilor de la consumul personal exagerat.
Din franceză Abstinence, latină Abstinentia.
DEX – dicționarul explicativ
2
Abstinență substantiv feminin Faptul de a-și impune anumite restricții; abținere de la anumite excese (mai ales sexuale). [Conform franceză abstinence, latină abstinentia].
DN – dicționar de neologisme
3
Abstinență substantiv feminin abținere de la anumite băuturi, alimente etc; abstențiune.
(< franceză abstinence, latină abstinentia)
MDN – marele dicționar de neologisme
4
Abstinență substantiv feminin, genitiv-dativ articulat abstinenței; plural abstinențe
DOOM – dicționarul ortografic