Abțigui, abțiguiesc, verb IV. (Familiar) 1. Reflexiv A se îmbăta. 2. Tranzitiv A da (cuiva) o bătaie (ușoară). Figurat A face cuiva un rău. 3. Tranzitiv A…
2 definiții din 2 dicționare
Abțigui, abțiguiesc, verb IV. Familiar
Abțiguire substantiv feminin; Abțiguit, -ă adjectiv
DEX – dicționarul explicativ
Abțigui verb (silabe -gu-i), indicativ prezent 1 singular 3 plural abțiguiesc
DOOM – dicționarul ortografic
Verbul „a abțigui” la prezent: eu abțiguiesc, tu abțiguiești, el/ea abțiguiește, noi abțiguim, voi abțiguiți, ei/ele abțiguiesc.
| Singular | Plural |
|---|---|
| Imperativ | |
| abțiguiește | abțiguiți |
| Imperativ negativ | |
| nu abțigui | nu abțiguiți |
| Indicativ prezent | |
| eu abțiguiesc | noi abțiguim |
| tu abțiguiești | voi abțiguiți |
| el/ea abțiguiește | ei/ele abțiguiesc |
| Conjunctiv prezent | |
| eu să abțiguiesc | noi să abțiguim |
| tu să abțiguiești | voi să abțiguiți |
| el/ea să abțiguiască | ei/ele să abțiguiască |
| Imperfect | |
| eu abțiguiam | noi abțiguiam |
| tu abțiguiai | voi abțiguiați |
| el/ea abțiguia | ei/ele abțiguiau |
| Perfect simplu | |
| eu abțiguii | noi abțiguirăm |
| tu abțiguiși | voi abțiguirăți |
| el/ea abțigui | ei/ele abțiguiră |
| Mai-mult-ca-perfect | |
| eu abțiguisem | noi abțiguiserăm |
| tu abțiguiseși | voi abțiguiserăți |
| el/ea abțiguise | ei/ele abțiguiseră |
| Perfect compus | |
| eu am abțiguit | noi am abțiguit |
| tu ai abțiguit | voi ați abțiguit |
| el/ea a abțiguit | ei/ele au abțiguit |
| Viitor | |
| eu voi abțigui | noi vom abțigui |
| tu vei abțigui | voi veți abțigui |
| el/ea va abțigui | ei/ele vor abțigui |
| Condițional prezent | |
| eu aș abțigui | noi am abțigui |
| tu ai abțigui | voi ați abțigui |
| el/ea ar abțigui | ei/ele ar abțigui |
