2
Abține verb refl. a se stăpâni, a se opri de la ceva; a se lipsi de folosirea unor lucruri; a nu se pronunța, a nu-și exprima punctul de vedere.
(< franceză s'abstenir, latină abstinere)
MDN – marele dicționar de neologisme
3
Abține verb III. reflexiv A se stăpâni, a se opri de la ceva, a nu lua parte la ceva.
A se lipsi de folosirea unor lucruri. [Conform latină abstinere, franceză s'abstenir, după Ține].
DN – dicționar de neologisme
4
!abține (a se abține) verb reflexiv, indicativ prezent 1 singular mă abțin, 2 singular te abții, 1 plural ne abținem, 2 plural vă abțineți, 3 plural se abțin; conjuncție prezent 3 să se abțină; germană abținându-se; participiu abținut
DOOM – dicționarul ortografic
Încă 2 definiții din alte dicționare
5
Abține verb → ține
DOOM – dicționarul ortografic
6
A se abține mă abțin intranzitiv
1.
A renunța voit (la ceva). Abține de la mâncăruri picante.
2.
A nu-și exprima părerea sau votul.
<franceză [s']abstenir
NODEX – noul dicționar explicativ