1
Acoperământ, acoperăminte, substantiv neutru Ceea ce servește la acoperit; (în special) acoperiș. [Variantă: Acoperemânt substantiv neutru]
Acoperi + sufix -ământ (după coperământ).
DEX – dicționarul explicativ
2
Acoperământ acoperăminte neutru
1.
Obiect care servește la acoperit.
2.
Parte de deasupra a unei clădiri, care o acoperă; acoperiș. /a acoperi + sufix -ământ
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Acoperământ substantiv neutru, plural acoperăminte
DOOM – dicționarul ortografic