1
Adăsta (-ast, -at), verb – A aștepta. – Aromână adastu. < Latină ădastāre „a fi prezent” (Pușcariu 22; Rew 148; Dar), care nu trebuie confundat cu latină adastare „a grăbi” (Rew 3990), de origine germanică.
Se remarcă tendința de a conjuga eu adăstez.
DER – dicționarul etimologic
2
Adăsta, adăst, verb I. Tranzitiv Învechit și regional A aștepta. [Prezent indicativ și: adast]
Latină Ad-astare.
DEX – dicționarul explicativ
3
Adăsta verb, indicativ prezent 1 singular adăst, 2 singular adăști, 3 singular și plural adastă, conjuncție prezent 3 singular și plural adaste
DOOM – dicționarul ortografic