Adevăr

Adevăr, adevăruri, substantiv neutru

Concordanță între cunoștințele noastre și realitatea obiectivă; oglindire fidelă a realității în gândire; ceea ce corespunde realității, ceea ce există sau s-a întâmplat în realitate.

Adevăr obiectiv = conținutul obiectiv al reprezentărilor omului, care corespunde realității, lumii obiective, independent de subiectul cunoscător. Adevăr relativ = reflectare justă, însă aproximativă, limitată a realității.

Locuțiune adverb Într-adevăr sau în adevăr = în realitate, de fapt.

Justețe, exactitate. Viitorul a confirmat adevărul calculelor sale.

Latină Ad + De + Verum.

DEX – dicționarul explicativ

Adevăr adevăruri neutru

Ceea ce corespunde realității. A spune adevărul.

Într-adevăr sau în adevăr de fapt; în realitate.

filozofie Reflectare fidelă a realității obiective în conștiința omului.

Adevăr obiectiv reflectare a realității existente, independent de conștiința omului. Adevăr relativ reflectare justă, dar limitată, aproximativă a realității.

<latină ad de verum

NODEX – noul dicționar explicativ

Adevăr (adevăruri), substantiv neutru Concordanță între cunoștințele noastre și realitatea obiectivă, veridicitate. – Aromână (aver). < Latină vērum, probabil într-un compus de tipul *ad de vērum (Philippide, Principii, 96; Dar); conform italiană davvero (‹ *de ad vērum), spaniolă de veras.

Pușcariu 24 (și Rew 9262, Scriban) indică *ad ad vērum, care de asemenea ar fi posibil.

Candrea se gîndește la o formațiune postverbală, plecînd de la *addevērāre; iar Pascu, I, 183, presupune direct un latină *addeverum puțin probabil; ambele soluții fuseseră indicate de Candrea, Elements,

169. La origine, adevăr a fost un adverb, folosit și ca adjectiv, uz care s-a păstrat pînă în secolul XVII; atuncea adevăr afla-ne-vom bogați (Coresi) (uz adverb), față de închinătorii cei adeveri (Varlaam) (uz adjectiv).

Restul definiției

În limba actuală, uzul adjectiv nu este posibil.

Ca adverb, se păstrează numai în expresia sacră adevăr zic vouă.

Cuvânt aromână provine dintr-un latină ad verum. – Derivat neadevăr, substantiv neutru (minciună).

Conform adevăra.

DER – dicționarul etimologic

Adevăr adjectiv și adverb

Adverb Moldova, Transilvania Sv Cu adevărat, într-adevăr. A: Dumnedzău miluiaște și ne spăseaște adevăr. Dvs, 22r; conform Stoica. C: Adevăr, și noi oameni sîntem și am putut și greși.

N Test. (1648); conform Vcc,

286.

Adjectiv Moldova, Criș. Adevărat. A: Pentru plîns..., carea iaste... făcătoriu bucuriei ceii adeveare. L Secolul XVII, 72v; conform Varlaam; Ureche; Arsenie Din Bisericani; Dosoftei, Ps; L Secolul XVII, 16v.

(Substantival) Am mărturisit adevara. Varlaam; conform Dosoftei, Psaltire,

1680.Locuțiune adverb Cu adevară, De adevară, Într-adevară = cu adevărat, într-adevăr.

Conform Dosoftei, Ps. C: Tu ești adevăru Dumnedzu. Misc.

Încă un sens

Secolul XVII, 59r.

Etimologie: Ad + de + verum.

Conform a ș a ș i (2), b i z u i t; f i r e ș (2), p r i s n e (2).

Dicționar de sinonime

Încă o definiție din alt dicționar

Adevăr substantiv neutru, plural adevăruri

DOOM – dicționarul ortografic

Singular	Plural
Nominativ-acuzativ, nearticulat
adevăr	adevăruri
Nominativ-acuzativ, articulat
adevărul	adevărurile
Genitiv-dativ, articulat
adevărului	adevărurilor

Definiții pentru „Adevăr”

Pluralul și declinarea cuvântului „adevăr”

Adevăr

Definiții pentru „Adevăr”

Pluralul și declinarea cuvântului „adevăr”

Sinonime pentru Adevăr

Antonime pentru Adevăr

Cuvinte înrudite cu Adevăr