1
Adevărat, -ă, adevărați, -te, adjectiv
1.
(Adesea adverbial) Conform cu adevărul.
Locuțiune adverb Cu adevărat = într-adevăr.
4.
Sincer, neprefăcut.
Vezi Adevăra.
DEX – dicționarul explicativ
2
Adevărat adjectiv, adverb
1.
adjectiv aievea, autentic, cert, incontestabil, neîndoielnic, neîndoios, nescornit, netăgăduit, pozitiv, real, sigur, veridic, veritabil. (Un lucru adevărat.)
2.
adverb (interogativ) cert, serios, sigur. (- Așa s-au întâmplat lucrurile! – adevărat?)
3.
adjectiv corect, drept, exact, just. (Concluzii adevărat.)
4.
adverb drept, just. (A vorbit adevărat.)
5.
adjectiv autentic, curat, neaoș, veritabil, popular și familiar sadea, get-beget. (Moldovean, țăran adevărat.)
6.
adjectiv vezi efectiv.
7.
adjectiv vezi sincer.
8.
adjectiv autentic, curat, nefalsificat, original, veritabil. (Artă adevărat; bea o cafea adevărat.)
Dicționar de sinonime
3
Adevărat2 adevărată (adevărați, adevărate)
1.
Care este în concordanță cu adevărul și cu realitatea; drept; just. Știre adevărată.
2.
Care este veritabil, nefalsificat. Iscălitură adevărată.
Cu adevărat într-adevăr; drept.
3.
(despre persoane) Care acționează în conformitate cu adevărul; drept. Prieten adevărat.
Om adevărat. /Din adevăr
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Adevărat1 adverb În conformitate cu adevărul; just. /Din adevăr
NODEX – noul dicționar explicativ
Încă 2 definiții din alte dicționare
5
Adevărat, -ă, adevărați, -te adjectiv (adol.) care are calitatea originală; de calitate superioară (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
Dicționar de argou
6
Adevărat adjectiv masculin, plural adevărați; feminin singular adevărată, plural adevărate
DOOM – dicționarul ortografic