1
Adică adverb
1.
Și anume, cu alte cuvinte, va să zică; adicălea, adicătelea.
2.
La urma urmei, în definitiv; mai bine zis.
Expresie (Substantivat) La (o) adică sau regional la dică = A) la drept vorbind; ca să spun adevărul; B) în momentul hotărâtor, la nevoie. [Accentuat și: adică. – Variantă: regional Adecă, dică adverb]
Etimologie necunoscută
DEX – dicționarul explicativ
2
Adică adverb
1.
Cu alte cuvinte; și anume.
2.
Înseamnă că; prin urmare; așadar; deci.
La o adică a) la nevoie; b) la drept vorbind. [Accentuat și Adică] /Origine necunoscută
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Adică, adverb –
1.
Cu alte cuvinte, va să zică. –
2.
Învechit Iată, uite. – Variantă învechit adecă, adicăte(lea). < Latină „ădaequē” „deopotrivă, la fel” (conform Du Cange, și Corpus gloss. latină, V, 21).
Este curios că s-au căutat soluții atît de îndepărtate, și atît de absurde, și că Dar se mulțumește să-l considere cuvînt de origine necunoscută.
Încă 4 sensuri
S-au propus greacă δίϰη „dreptate” (Hasdeu; Jarnik, Zrph.,XXVII, 502); adde quod (Ebeling, Zrph., XXIV, 525; Candrea, Elements, 64; Candrea). *addῑca, imper. de la *addῑcāre (Subak, Archegrafo triestino, XXX, 420; conform Rew 142); id est quod sau idem quod sau ad id quod (Philippide, Principii, 7); vide eccum (Crețu 304); ad id quod (Scriban); adest eccum (Procopovici, Adecă, în Omagiu lui I. Nistor, Cernăuți, 1937, și Dacor., X, 79), și chiar turcă, arab. dakika „clipă” (Lokotsch, 469).
Accentuarea adică, singura menționată de Dar, este mai puțin frecventă decît adică.
Accentele àdicătele(a) ne sînt necunoscute și par puțin firești (conform Dar); pentru explicarea lui -te-le la acest ultim cuvînt, conform Procopovici, Dacor., X, 72-
9. Din română provine țigănească adaki „numai”.
DER – dicționarul etimologic
4
Adică/adică adverb
DOOM – dicționarul ortografic
Încă o definiție din alt dicționar
5
!adică adverb