1
Atrățel (atrăței), substantiv masculin – Plantă, limba cîinelui (Cynoglossum officinale).
Maghiară atracel „Borrago officinalis” (Cihac, II, 477; Dar; Galdi, Dict., 83).
Maghiară atracel „Borrago officinalis” (Cihac, II, 477; Dar; Galdi, Dict., 83).
DER – dicționarul etimologic
2
Atrățel substantiv masculin (regional) plantă erbacee denumită și limba câinelui
Dicționar de arhaisme și regionalisme