1
Calfă (calfe), substantiv feminin – Lucrător calificat după ce a fost ucenic. – Aromână calfă, călfă, meglenoromână calfă. Turcă kalfa, din arab. khalifa „succesor” (Roesler 594; Șeineanu, II, 81; Meyer 167; Lokotsch 798; Ronzevalle 129); conform neogreacă ϰαλφᾶς, ϰάλφας, albaneză kalifë, bulgară, sârbă kalfa.
Pentru formă, conform călăuză.
Este dublet al lui calif, substantiv masculin, din franceză calife. – Derivat călfie, substantiv feminin (meserie).
Pentru formă, conform călăuză.
Este dublet al lui calif, substantiv masculin, din franceză calife. – Derivat călfie, substantiv feminin (meserie).
DER – dicționarul etimologic
2
Calfă calfe feminin învechit Muncitor calificat care, după o perioadă de ucenicie, era obligat să mai lucreze un timp în atelierul patronului. /<turcă kalfa
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Calfă, calfe, substantiv feminin Lucrător calificat după o perioadă de ucenicie. – Din turcă Kalfa.
DEX – dicționarul explicativ
4
Calfă substantiv feminin, genitiv-dativ articulat calfei; plural calfe
DOOM – dicționarul ortografic