Căpețel

Căpețel, căpețele, substantiv neutru
1. Bucățică mică (din ceva).
2. Colac rotund care se duce la biserică la slujbele pentru pomenirea morților. – Latină Capitellum.

DEX – dicționarul explicativ

Căpețel căpețele neutru 1) Bucată mică din ceva; capăt. 2) Colac mare care se duce la biserică pentru pomenirea morților. /<latină capitellum

NODEX – noul dicționar explicativ

Căpețel substantiv neutru, plural căpețele

DOOM – dicționarul ortografic