1
Chezaș, -ă, chezași, -e, substantiv
1. Substantiv masculin și feminin (Popular) Persoană care garantează cu averea sa pentru o datorie făcută de altul; garant; prin extensiune persoană care își ia răspunderea morală pentru cineva sau ceva.
2. Substantiv masculin (Rar) Fiecare dintre căpătâiele de lemn pe care se așază butoaiele cu vin în pivniță. – Din maghiară Kezes.
1. Substantiv masculin și feminin (Popular) Persoană care garantează cu averea sa pentru o datorie făcută de altul; garant; prin extensiune persoană care își ia răspunderea morală pentru cineva sau ceva.
2. Substantiv masculin (Rar) Fiecare dintre căpătâiele de lemn pe care se așază butoaiele cu vin în pivniță. – Din maghiară Kezes.
DEX – dicționarul explicativ
2
Chezaș chezași masculin popular 1) Persoană care garantează cu averea sa pentru cineva; garant. 2) Persoană care își asumă responsabilitatea morală pentru altul. /<ungară kezes
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Chezaș (chezași), substantiv masculin –
1. Garant. –
2. Zălog. –
3. Martor, persoană care confirmă, care garantează faptele. –
4. Suport, piedestal.
Maghiară kezes (Cihac, II, 489; Dar; Galdi, Dict.,
87. Apare cu forma română din
1434. – Derivat chezășie, substantiv feminin (acțiunea de a garanta; cauțiune; siguranță; în Transilvania, angajament solemn între logodnici, în prezența preotului și a doi martori); chezășui (variantă chezăși, chezășlui), verb (a garanta, a asigura; a încredința; reflexiv, a se angaja, a se obliga); chezășuitor, substantiv masculin (garant); închezășlui (variantă închizeșlui), verb (a garanta).
1. Garant. –
2. Zălog. –
3. Martor, persoană care confirmă, care garantează faptele. –
4. Suport, piedestal.
Maghiară kezes (Cihac, II, 489; Dar; Galdi, Dict.,
87. Apare cu forma română din
1434. – Derivat chezășie, substantiv feminin (acțiunea de a garanta; cauțiune; siguranță; în Transilvania, angajament solemn între logodnici, în prezența preotului și a doi martori); chezășui (variantă chezăși, chezășlui), verb (a garanta, a asigura; a încredința; reflexiv, a se angaja, a se obliga); chezășuitor, substantiv masculin (garant); închezășlui (variantă închizeșlui), verb (a garanta).
DER – dicționarul etimologic
4
Chezaș (persoană, obiect) substantiv masculin, plural chezași
DOOM – dicționarul ortografic
