1
Cohortă substantiv feminin
1. unitate tactică din infanteria romană, a zecea parte dintr-o legiune.
2. unitate de organizări sportive de tineri.
3. (figurat) mulțime, ceată.
(biologie) grupare de indivizi în cadrul unei populații, o manifestare fiziologică sau comportamentală simultană.
4. totalitatea de indivizi care a trăit același eveniment demografic în cursul aceleiași perioade de timp. (< franceză cohorte, latină cohors)
1. unitate tactică din infanteria romană, a zecea parte dintr-o legiune.
2. unitate de organizări sportive de tineri.
3. (figurat) mulțime, ceată.
(biologie) grupare de indivizi în cadrul unei populații, o manifestare fiziologică sau comportamentală simultană.
4. totalitatea de indivizi care a trăit același eveniment demografic în cursul aceleiași perioade de timp. (< franceză cohorte, latină cohors)
MDN – marele dicționar de neologisme
2
Cohortă substantiv feminin
1. Unitate din infanteria romană, cu un efectiv reprezentând a zecea parte dintr-o legiune.
2. (Figurat) Mulțime, ceată.
3. Colectivitate a oamenilor care au trăit același eveniment demografic într-o perioadă de timp. [< latină cohors, conform franceză cohorte].
1. Unitate din infanteria romană, cu un efectiv reprezentând a zecea parte dintr-o legiune.
2. (Figurat) Mulțime, ceată.
3. Colectivitate a oamenilor care au trăit același eveniment demografic într-o perioadă de timp. [< latină cohors, conform franceză cohorte].
DN – dicționar de neologisme
3
Cohortă cohorte feminin 1) (în armata romană) Unitate de infanterie, egală cu a zecea parte dintr-o legiune. 2) figurat Grup mare de oameni. /<latină cohors, cohorttis
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Cohortă, cohorte, substantiv Feminin(la romani) Unitate de infanterie egală cu a zecea parte dintr-o legiune.
Figurat Mulțime, ceată. – Din latină Cohors, -tis.
Figurat Mulțime, ceată. – Din latină Cohors, -tis.
DEX – dicționarul explicativ
Încă o definiție din alt dicționar
5
Cohortă substantiv feminin, plural cohorte
DOOM – dicționarul ortografic
