1
Colnă, colne, substantiv feminin (Regional) Colibă sau casă (la vie).
Construcție (primitivă) servind, într-o gospodărie țărănească, la păstrarea uneltelor sau la adăpostirea vitelor. – Din sârbo-croată Kolna.
Construcție (primitivă) servind, într-o gospodărie țărănească, la păstrarea uneltelor sau la adăpostirea vitelor. – Din sârbo-croată Kolna.
DEX – dicționarul explicativ
2
Colnă (colne), substantiv feminin – Șopron, acoperiș lîngă grajd, mai ales pentru a proteja plugul sau trăsura.
Slavă koln(ic)a (Cihac, II, 70; Berneker 548; Dar), conform cehă kolna „magazie pentru trăsuri”, maghiară kolna „cîrciumă”.
Punctul de plecare este kolo „roată”, conform colb, colac.
De aici și colnic, substantiv neutru (drum povîrnit, urcuș; deal, colină), conform bulgară kolnik „drum de care”; colnar, substantiv neutru (monticul); și probabil, colnici, verb (despre oi, a picoti, a moțăi; a hoinări); colniță, substantiv feminin (colină; Transilvania, grajd).
Slavă koln(ic)a (Cihac, II, 70; Berneker 548; Dar), conform cehă kolna „magazie pentru trăsuri”, maghiară kolna „cîrciumă”.
Punctul de plecare este kolo „roată”, conform colb, colac.
De aici și colnic, substantiv neutru (drum povîrnit, urcuș; deal, colină), conform bulgară kolnik „drum de care”; colnar, substantiv neutru (monticul); și probabil, colnici, verb (despre oi, a picoti, a moțăi; a hoinări); colniță, substantiv feminin (colină; Transilvania, grajd).
DER – dicționarul etimologic
3
Colnă substantiv feminin, genitiv-dativ articulat colnei; plural colne
DOOM – dicționarul ortografic