Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Concordanță

1 * Cuvantul cu diacritice: concordánță
Cuvantul fara diacritice: concordanta

Definitie: CONCORDANȚĂ, concordanțe, substantiv feminin Acord, potrivire. ♢ (Gram.) Concordanța timpurilor = corespondența timpurilor. – Din franceza concordance.

2 * Cuvantul cu diacritice: concordanță
Cuvantul fara diacritice: concordanta

Definitie: Concordanță antonim: decalaj, discordanță, neconcordanță

3 * Cuvantul cu diacritice: concordánță
Cuvantul fara diacritice: concordanta

Definitie: CONCORDANȚĂ substantiv 1. coincidență, echivalență, (livresc) congruență. (- unor elemente.) 2. verifica cuvantul: po-trivire. 3. acord, conformitate, corespondență, potriveală, potrivire, (livresc) consonanță. (Există o deplină - între elementele ansamblului.) 4. verifica cuvantul: armonie.

4 * Cuvantul cu diacritice: concordánță
Cuvantul fara diacritice: concordanta

Definitie: CONCORDANȚĂ substantiv feminin 1. faptul de a concorda; potrivire, acord, corespondență (II, 1). o ă timpurilor = ansamblu de reguli potrivit cărora se fixează timpul verbului dintr-o propoziție dependentă în acord cu timpul verbului din propoziția regentă; corespondența timpurilor. ♢ îmbinare armonioasă de sunete. 2. (geol.) raportul dintre două (serii de) straturi care s-au sedimentat continuu. 3. specie evoluată de index (glosar), larg cultivată în filologia anglo-saxonă și chiar în cea romanică, constând în listarea cuvintelor, însoțite fiecare de un microcontext pertinent pentru înțelegerea lor. (< franceza concordance)

5 * Cuvantul cu diacritice: concordánță
Cuvantul fara diacritice: concordanta

Definitie: concordanță substantiv feminin, g.-d. art. concordanței; plural concordanțe

6 * Cuvantul cu diacritice: concordánță -e
Cuvantul fara diacritice: concordanta

Definitie: CONCORDANȚĂ -e f. Caracter concordant; coincidență; congruență. ♢ -a timpurilor corespondența timpurilor la verbele dintr-o frază. franceza concordance

7 * Cuvantul cu diacritice: concordánță
Cuvantul fara diacritice: concordanta

Definitie: CONCORDANȚĂ substantiv feminin 1. Faptul de a concorda; potrivire, acord. ♢ Concordanța relațiilor de producție cu caracterul forțelor de producție = lege economică potrivit căreia relațiile de producție trebuie să corespundă cu caracterul forțelor de producție; concordanța timpurilor = ansamblu de reguli potrivit cărora se fixează acordul timpului verbului dintr-o propoziție dependentă cu timpul verbului din propoziția regentă. 2. (Geol.) Raportul dintre două strate sau serii de strate care s-au sedimentat continuu. [Conform: franceza concordance, limba italiana concordanza].