1
Fârnâi, fârnâi, verb IV.
Intranzitiv A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi.
A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică.
Intranzitiv A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi.
A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică.
DEX – dicționarul explicativ
2
A Fârnâi fârnâi intranzitiv 1) (despre oameni cu defecte în rostire) A rosti neclar unele sunete nazale; a vorbi pe nas; a fonfăi. 2) A face zgomot în timpul respirației din cauza nasului înfundat. [Silabe -nâ-i] /Onomat.
DN – dicționar de neologisme
3
Fârnâi verb, indicativ și conjuncție prezent 3 singular fârnâie, imperfect 3 singular fârnâia
DOOM – dicționarul ortografic