1
Fraudă, fraude, substantiv feminin Înșelăciune, act de rea-credință săvârșit de cineva, de obicei pentru a realiza un profit material de pe urma drepturilor altuia; hoție.
Sumă sustrasă prin înșelăciune, prin defraudare. [Pronunțat: fra-u-] – Din franceză Fraude, latină Fraus, fraudis.
Sumă sustrasă prin înșelăciune, prin defraudare. [Pronunțat: fra-u-] – Din franceză Fraude, latină Fraus, fraudis.
DEX – dicționarul explicativ
2
Fraudă fraude feminin 1) Sustragere de bunuri materiale pentru a obține un profit, păgubind pe altul. 2) Sumă de bani sustrasă prin înșelarea încrederii. [Genitiv-dativ Fraudei; Silabe Fra-u-] /<franceză fraude, latină fraus, frauddis
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Fraudă substantiv feminin Înșelătorie, hoție, act de rea-credință făcut cu scopul de a realiza profituri personale.
Sumă sustrasă prin înșelătorie, prin defraudare. [< franceză, italiană fraude, conform latină fraus].
Sumă sustrasă prin înșelătorie, prin defraudare. [< franceză, italiană fraude, conform latină fraus].
DN – dicționar de neologisme
4
Fraudă substantiv feminin act de rea-credință cu scop de profit, prin provocarea unei pagube; hoție.
sumă sustrasă. (< franceză fraude, latină fraus, -dis)
sumă sustrasă. (< franceză fraude, latină fraus, -dis)
MDN – marele dicționar de neologisme
Încă o definiție din alt dicționar
5
Fraudă substantiv feminin (silabe fra-u-), genitiv-dativ articulat fraudei; plural fraude
DOOM – dicționarul ortografic