1
Gogă (-gi), substantiv feminin –
1. Nucă. –
2. Baubau, sperietoare.
Creație expresivă, conform cocă. Coincide cu alte formații de același tip, ca albaneză gogë „baubau”, maghiară gogo „nucă”; este interesantă coincidența cu spaniolă, unde coco are de asemenea dublul sens de „boabă, fruct rotund” și de „fantasmă”.
Este dublet al lui gog, substantiv masculin (tont, prost), conform coc față de cocă.
După Dar, gog ar proveni de la Gogu, prescurtare familiară de la Gheorghe.
Cihac, II, 717; Philippide, II, 715; Dar; Rosetti, II, 117 și Pușcariu, Lr., 265 îl pun în legătură pe gogă cu albaneză Caracterul expresiv al acestor formații a fost indicat încă de Spitzer, Mitt.
Wien, 320-
33. După Lahovary 330 sînt cuvinte anterioare indoeurop.
Derivat goagă, substantiv feminin (popic, bilă); gogea, substantiv feminin (bulgăre de sare gemă); goghe, substantiv feminin (copil, prunc); goghie (variantă gughie), substantiv feminin (plevușcă, pește mărunt); gogi, verb (a curăța de nuci); goglează (variantă gogle(a)z), substantiv feminin (coajă, pieliță; talaj; bagatelă), pentru a cărui derivat conform cocleț (primul sens pare a fi în legătură cu gogi, al doilea cu gogoașe „minciună”; Dar menționează maghiară goklesz „inutil”, care ar putea deriva din română); gogleț, substantiv masculin (prost, tont), conform maghiară gago (Dar crede că maghiară e sursa cuvîntului română) neogreacă γεγές, albaneză gegë „albanez din nord”; gogoloș (variantă boboloș), substantiv neutru (grunz, bulgăre), conform cocoloș; gogon, substantiv neutru (boabă; bilă, obiect rotund în general); gogonat, adjectiv (rotund, sferic; umflat, exagerat); gogoneț, adjectiv (gogonat; umflat; exagerat, ieșit din comun); gogoni (variantă gogona), verb (a umfla); gogonea, substantiv feminin (fruct; varietate de roșie); gogoroană, substantiv feminin (Transilvania, bomboană); gogoriță, substantiv feminin (sperietoare, baubau); gogoloasă, substantiv feminin (sperietoare, baubau); gorgună (variantă gorgoană), substantiv feminin (vrăjitoare bătrînă, femeie rea); gorgoane, substantiv feminin plural (spirite), care, după ipoteza improbabilă a lui Bogrea, Dacor., IV, 820, s-ar explica prin intermediul lui gorgon, substantiv neutru (tril de muzică orientală) și acesta de origine necunoscută (apropierea de numele de Gorgona, conform Tagliavini, Arch.
Română, XII, 204, este extrem de incertă); gorgoni, verb (a goni, a alunga), derivat al cuvîntului anterior și în același timp reduplicare expresivă de la goni, al cărui sens primar trebuie să fi fost „a da dracului”; gojgar, substantiv neutru (groapă), a cărui derivat nu este clară, dar. conform goagă, goță, substantiv feminin (Transilvania, sperietoare); goțoi, substantiv masculin (Transilvania, mască ce se scoate în procesiunea de Sfîntul Gheorghe). – Conform gogoașe, gogoman, gurgui.
1. Nucă. –
2. Baubau, sperietoare.
Creație expresivă, conform cocă. Coincide cu alte formații de același tip, ca albaneză gogë „baubau”, maghiară gogo „nucă”; este interesantă coincidența cu spaniolă, unde coco are de asemenea dublul sens de „boabă, fruct rotund” și de „fantasmă”.
Este dublet al lui gog, substantiv masculin (tont, prost), conform coc față de cocă.
După Dar, gog ar proveni de la Gogu, prescurtare familiară de la Gheorghe.
Cihac, II, 717; Philippide, II, 715; Dar; Rosetti, II, 117 și Pușcariu, Lr., 265 îl pun în legătură pe gogă cu albaneză Caracterul expresiv al acestor formații a fost indicat încă de Spitzer, Mitt.
Wien, 320-
33. După Lahovary 330 sînt cuvinte anterioare indoeurop.
Derivat goagă, substantiv feminin (popic, bilă); gogea, substantiv feminin (bulgăre de sare gemă); goghe, substantiv feminin (copil, prunc); goghie (variantă gughie), substantiv feminin (plevușcă, pește mărunt); gogi, verb (a curăța de nuci); goglează (variantă gogle(a)z), substantiv feminin (coajă, pieliță; talaj; bagatelă), pentru a cărui derivat conform cocleț (primul sens pare a fi în legătură cu gogi, al doilea cu gogoașe „minciună”; Dar menționează maghiară goklesz „inutil”, care ar putea deriva din română); gogleț, substantiv masculin (prost, tont), conform maghiară gago (Dar crede că maghiară e sursa cuvîntului română) neogreacă γεγές, albaneză gegë „albanez din nord”; gogoloș (variantă boboloș), substantiv neutru (grunz, bulgăre), conform cocoloș; gogon, substantiv neutru (boabă; bilă, obiect rotund în general); gogonat, adjectiv (rotund, sferic; umflat, exagerat); gogoneț, adjectiv (gogonat; umflat; exagerat, ieșit din comun); gogoni (variantă gogona), verb (a umfla); gogonea, substantiv feminin (fruct; varietate de roșie); gogoroană, substantiv feminin (Transilvania, bomboană); gogoriță, substantiv feminin (sperietoare, baubau); gogoloasă, substantiv feminin (sperietoare, baubau); gorgună (variantă gorgoană), substantiv feminin (vrăjitoare bătrînă, femeie rea); gorgoane, substantiv feminin plural (spirite), care, după ipoteza improbabilă a lui Bogrea, Dacor., IV, 820, s-ar explica prin intermediul lui gorgon, substantiv neutru (tril de muzică orientală) și acesta de origine necunoscută (apropierea de numele de Gorgona, conform Tagliavini, Arch.
Română, XII, 204, este extrem de incertă); gorgoni, verb (a goni, a alunga), derivat al cuvîntului anterior și în același timp reduplicare expresivă de la goni, al cărui sens primar trebuie să fi fost „a da dracului”; gojgar, substantiv neutru (groapă), a cărui derivat nu este clară, dar. conform goagă, goță, substantiv feminin (Transilvania, sperietoare); goțoi, substantiv masculin (Transilvania, mască ce se scoate în procesiunea de Sfîntul Gheorghe). – Conform gogoașe, gogoman, gurgui.
DER – dicționarul etimologic
2
Gogă substantiv feminin (regional, învechit)
1. nucă cojită.
2. gogoriță.
1. nucă cojită.
2. gogoriță.
Dicționar de arhaisme și regionalisme