1
I1 substantiv masculin invariabil A unsprezecea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (cea mai închisă (8) vocală, nerotunjită (2), din seria anterioară (3)).
Expresie A (nu) pune punctul pe i = a (nu) reda esențialul într-o discuție, a (nu) sublinia faptele semnificative.
Expresie A (nu) pune punctul pe i = a (nu) reda esențialul într-o discuție, a (nu) sublinia faptele semnificative.
2
I numeral cardinal (Scris cu majusculă) Simbol matematic pentru numărul 1 în sistemul roman de scriere a numerelor.
3
I- element in1-.
4
I conjuncție – Și.
Slavă i.
Slavism cultural, fără circulație reală, secolul XVI. – Comp. iproci, conjuncție (și așa mai departe), din slavă i proče, învechit
Slavă i.
Slavism cultural, fără circulație reală, secolul XVI. – Comp. iproci, conjuncție (și așa mai departe), din slavă i proče, învechit
DER – dicționarul etimologic
Încă 5 definiții din alte dicționare
5
I interjecție – Exprimă surpriza sau uimirea.
Creație expresivă, conform hi.
Se folosește și în formele iha, ihi, iho, ii, conform tii.
Creație expresivă, conform hi.
Se folosește și în formele iha, ihi, iho, ii, conform tii.
DER – dicționarul etimologic
6
I2 interjecție (Adesea prelungit sau repetat) Exclamație care exprimă surprindere, mulțumire, admirație, dezaprobare etc. – Onomatopee.
DEX – dicționarul explicativ
7
I interjecție (se folosește pentru a exprima un sentiment de admirație, mirare, uimire). / Onomat.
NODEX – noul dicționar explicativ
8
I, i substantiv masculin invariabil
DOOM – dicționarul ortografic
9
I/ii/iii interjecție
DOOM – dicționarul ortografic