DexDefinitie.com

Logofăt

Logofăt, logofeți, substantiv masculin 1. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Titlu de mare dregător în ierarhia boierilor români, membru al…

Definiții pentru „Logofăt”

4 definiții din 4 dicționare

1

Logofăt, logofeți, substantiv masculin

1.
(În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Titlu de mare dregător în ierarhia boierilor români, membru al sfatului domnesc; persoană care deținea acest titlu.
Mare logofăt = (în Moldova) întâiul boier de divan, care conducea cancelaria domnească și, în lipsa domnului sau al mitropolitului, prezida divanul; (în Muntenia) unul dintre cei mai de seamă boieri de divan, urmând după Banat Logofăt al doilea = locțiitorul marelui logofăt.
Logofăt al treilea = secretarul marelui logofăt.
Logofăt de obiceiuri = dregător având atribuții de maestru de ceremonii.
Logofăt de taină (sau domnesc) = secretar particular al domnului.
Logofăt de vistierie = secretar al vistieriei domnești.
Șeful cancelariei domnești.
Încă 2 sensuri
2.
Învechit Secretar, scriitor într-o cancelarie; grămătic, diac, pisar, copist.
3.
Vătaf (la o moșie boierească).

Din neogreacă Logothetis.

DEX – dicționarul explicativ

2

Logofăt logofeți masculin

1.
(în evul mediu în Țara Românească și în Moldova; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Boier cu funcția de președinte al divanului, care avea în grijă pecetea domnească și întocmirea hrisoavelor domnești.
2.
Șef al cancelariei domnești.
3.
învechit Slujbaș într-o cancelarie însărcinat cu copierea și întocmirea actelor; copist; pisar; scrib.
4.
Supraveghetor al slugilor de la o curte boierească.

<neogreacă logothetis

NODEX – noul dicționar explicativ

3

Logofăt (logofeți), substantiv masculin –

1.
În vechea organizare socială, nobil de prim rang, președinte al sfatului și păstrător al sigiliului principatului; cancelar. –
2.
Învechit Ministru în diferite ramuri administrative: logofătul dreptății, ministru de justiție; logofătul Credinței, ministru al cultelor; logofăt de obiceiuri, maestru de ceremonii. –
3.
Secretar, scrib. –
4.
Muntenia Administrator de moșie. –
5.
Moldova Lacheu. –
6.
Titlu ironic dat tinerilor intelectuali sau celor cu pretenții intelectuale. – Aromână logothet.
Neogreacă λογοθέτης, parțial prin intermediul sârbă logotetĭ, logofetĭ (Murnu 33; Tiktin; conform Vasmer Greacă, 91), conform turcă logofet. Secolul XIV.

Derivat logofeteasă, substantiv feminin (nevastă de logofăt); logofețel, substantiv masculin (scrib, copist); logofeție, substantiv feminin (demnitatea de logofăt).

DER – dicționarul etimologic

4

Logofăt substantiv masculin, plural logofeți

DOOM – dicționarul ortografic

Pluralul și declinarea cuvântului „logofăt”

Pluralul cuvântului „logofăt” este „logofeți”, iar forma articulată este „logofeții”.

Accentullogofắt
SingularPlural
Nominativ-acuzativ, nearticulat
logofătlogofeți
Nominativ-acuzativ, articulat
logofătullogofeții
Genitiv-dativ, articulat
logofătuluilogofeților
Vocativ
logofătule (și: logofete)logofeților