Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Marț

1 * Cuvantul cu diacritice: marț
Cuvantul fara diacritice: mart

Definitie: MARȚ¹ substantiv neutru invar. (În expresie) A face (pe cineva) sau a fi (ori a rămâne) marț = a) a bate (pe cineva) sau a fi bătut categoric la jocul de table, de cărți sau la altă întrecere; b) a întrece sau a fi întrecut, a depăși sau a fi depășit categoric; c) a face sau a fi pus în situația să nu mai poată obiecta sau spune nimic. [Varianta: (pop) marți substantiv neutru] – Din limba turca: mars.

2 * Cuvantul cu diacritice: marț
Cuvantul fara diacritice: mart

Definitie: MARȚ², (2) marțuri, substantiv neutru (Popular) 1. Martie. 2. Mărțișor. – Limba Latina martius [mensis].

3 * Cuvantul cu diacritice: marț
Cuvantul fara diacritice: mart

Definitie: MARȚ substantiv verifica cuvantul: martie, mărțișor.

4 * Cuvantul cu diacritice: marț
Cuvantul fara diacritice: mart

Definitie: marț (la jocul de table) substantiv neutru

5 * Cuvantul cu diacritice: marț
Cuvantul fara diacritice: mart

Definitie: marț (martie, mărțișor) substantiv neutru, (mărțișoare) plural marțuri

6 * Cuvantul cu diacritice: marț -uri
Cuvantul fara diacritice: mart

Definitie: MARȚ -uri n. popular 1) A treia lună a anului; martie; mărțișor. 2) Obiect mic de podoabă, legat de un fir împletit de culoare roșie și albă, care se poartă în cursul lunii martie, ca simbol al primăverii; mărțișor. limba latina martius

7 * Cuvantul cu diacritice: marț
Cuvantul fara diacritice: mart

Definitie: marț substantiv masculin – La anumite jocuri, a lăsa pe cineva „falit”. – Varianta (învechit) marți. limba italiana: marcio, marzo, prin intermediul limba turca: mars (T. Papahagi, GS, VII, 296; conform Tiktin).

8 * Cuvantul cu diacritice: marț
Cuvantul fara diacritice: mart

Definitie: marț substantiv masculin – 1. Martie. – 2. Mărțișor. – Mr. Marțu. Limba Latina Martius (Pușcariu 1034; Candrea-Dens., 1056). Cuvînt rar cu ambele sensuri (al doilea în Muntenia), a fost înlocuit de martie (megl. marta), substantiv feminin (numele lunii), din limba neogreaca: μάρτιος, parțial prin intemediul limba slava (veche) martii, verifica cuvantul: limba sarba: mart (Vasmer, Gr., 95). – Derivat mărțișor, substantiv masculin (martie); mărțișor, substantiv neutru (podoabă, medalion de 1 martie), pe care Pușcariu, Dimin., 127, îl deriva în mod echivoc din martie, este dim. a lui marț (Pascu, Beitrage, 53).