1
Marț1 substantiv neutru invariabil (În expresie) A face (pe cineva) sau a fi (ori a rămâne) marț = A) a bate (pe cineva) sau a fi bătut categoric la jocul de table, de cărți sau la altă întrecere; B) a întrece sau a fi întrecut, a depăși sau a fi depășit categoric; C) a face sau a fi pus în situația să nu mai poată obiecta sau spune nimic. [Variantă: (pop) Marți substantiv neutru] – Din turcă Mars.
DEX – dicționarul explicativ
2
Marț2, (2) marțuri, substantiv neutru (Popular)
1. Martie.
2. Mărțișor. – Latină Martius [mensis].
1. Martie.
2. Mărțișor. – Latină Martius [mensis].
DEX – dicționarul explicativ
3
Marț marțuri neutru popular 1) A treia lună a anului; martie; mărțișor. 2) Obiect mic de podoabă, legat de un fir împletit de culoare roșie și albă, care se poartă în cursul lunii martie, ca simbol al primăverii; mărțișor. /<latină martius
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Marț substantiv masculin – La anumite jocuri, a lăsa pe cineva „falit”. – Variantă (învechit) marți. Italiană marcio, marzo, prin intermediul turcă mars (T. Papahagi, Gs, VII, 296; conform Tiktin).
DER – dicționarul etimologic
Încă 3 definiții din alte dicționare
5
Marț substantiv masculin –
1. Martie. –
2. Mărțișor. – Aromână Marțu. Latină Martius (Pușcariu 1034; Candrea-dens., 1056).
Cuvînt rar cu ambele sensuri (al doilea în Muntenia), a fost înlocuit de martie (meglenoromână marta), substantiv feminin (numele lunii), din neogreacă μάρτιος, parțial prin intemediul slavă martii, vezi sârbă mart (Vasmer, Greacă, 95). – Derivat mărțișor, substantiv masculin (martie); mărțișor, substantiv neutru (podoabă, medalion de 1 martie), pe care Pușcariu, Dimin., 127, îl deriva în mod echivoc din martie, este diminutiv a lui marț (Pascu, Beiträge, 53).
1. Martie. –
2. Mărțișor. – Aromână Marțu. Latină Martius (Pușcariu 1034; Candrea-dens., 1056).
Cuvînt rar cu ambele sensuri (al doilea în Muntenia), a fost înlocuit de martie (meglenoromână marta), substantiv feminin (numele lunii), din neogreacă μάρτιος, parțial prin intemediul slavă martii, vezi sârbă mart (Vasmer, Greacă, 95). – Derivat mărțișor, substantiv masculin (martie); mărțișor, substantiv neutru (podoabă, medalion de 1 martie), pe care Pușcariu, Dimin., 127, îl deriva în mod echivoc din martie, este diminutiv a lui marț (Pascu, Beiträge, 53).
DER – dicționarul etimologic
6
Marț (martie, mărțișor) substantiv neutru, (mărțișoare) plural marțuri
DOOM – dicționarul ortografic
7
Marț (la jocul de table) substantiv neutru
DOOM – dicționarul ortografic