Definitie Marț - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: MarȚ1 substantiv neutru invar. (În expresie) A face (pe cineva) sau a fi (ori a ramane) mart = A) a bate (pe cineva) sau a fi batut categoric la jocul de table, de carti sau la alta intrecere; B) a intrece sau a fi intrecut, a depasi sau a fi depasit categoric; C) a face sau a fi pus in situatia sa nu mai poata obiecta sau spune nimic. [Varianta: (pop) Marti substantiv neutru] – Din limba turca: Mars.

Varianta definitie 2: MarȚ2, (2) marturi, substantiv neutru (Popular)
1. Martie.
2. Martisor. – Limba Latina Martius [mensis].

Varianta definitie 3: MarȚ substantiv verifica cuvantul: martie, martisor.

Varianta definitie 4: Mart (la jocul de table) substantiv neutru

Varianta definitie 5: Mart (martie, martisor) substantiv neutru, (martisoare) plural marturi

Varianta definitie 6: MarȚ -uri n. popular 1) A treia luna a anului; martie; martisor. 2) Obiect mic de podoaba, legat de un fir impletit de culoare rosie si alba, care se poarta in cursul lunii martie, ca simbol al primaverii; martisor. /<lat. martius

Varianta definitie 7: Mart substantiv masculin – La anumite jocuri, a lasa pe cineva „falit”. – Varianta (invechit) marti. limba italiana: marcio, marzo, prin intermediul limba turca: mars (T. Papahagi, GS, VII, 296; conform Tiktin).

Varianta definitie 8: Mart substantiv masculin –
1. Martie. –
2. Martisor. – Mr.
Martu.
Limba Latina Martius (Puscariu 1034; Candrea-Dens., 1056).
Cuvint rar cu ambele sensuri (al doilea in Muntenia), a fost inlocuit de martie (megl. marta), substantiv feminin (numele lunii), din limba neogreaca: μάρτιος, partial prin intemediul limba slava (veche) martii, verifica cuvantul: limba sarba: mart (Vasmer, Gr., 95). – Derivat martisor, substantiv masculin (martie); martisor, substantiv neutru (podoaba, medalion de 1 martie), pe care Puscariu, Dimin., 127, il deriva in mod echivoc din martie, este dim. a lui mart (Pascu, Beiträge, 53).