1
Mîrșav (mârșavă), adjectiv –
1. Debil, slab, neputincios. –
2. Josnic, mîrșav, ticălos.
Slavă mrŭšavŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 30; Cihac, II, 187; Șeineanu, Semasiol., 209), conform bulgară măršav, sârbă mršav, cehă mršavy. – Derivat mîrșevie, substantiv feminin (ticăloșie, josnicie); mîrșevesc, adjectiv (ticălos, josnic); mîrșevește, adverb (josnic; prin trădare); mîrțină (variantă mărțină), substantiv feminin (cadavru, măruntaie), din slavă mrŭcina, conform sârbă mrgina, croată, slovenă mercina și bulgară mărša (› aromână, meglenoromână mărșă „cadavru”); mîrțoagă, substantiv feminin (gloabă), cu sufix -og (Cihac, II, 187; Conev 57; Densusianu, Gs, I, 349), cuvînt pe care Diculescu 176 îl lega de vezi germană mariha, marha › germană Mähre „gloabă, mîrțoagă”, și pe care Lahovary 335 îl dune spre o epocă anterioară indoeurop.
1. Debil, slab, neputincios. –
2. Josnic, mîrșav, ticălos.
Slavă mrŭšavŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 30; Cihac, II, 187; Șeineanu, Semasiol., 209), conform bulgară măršav, sârbă mršav, cehă mršavy. – Derivat mîrșevie, substantiv feminin (ticăloșie, josnicie); mîrșevesc, adjectiv (ticălos, josnic); mîrșevește, adverb (josnic; prin trădare); mîrțină (variantă mărțină), substantiv feminin (cadavru, măruntaie), din slavă mrŭcina, conform sârbă mrgina, croată, slovenă mercina și bulgară mărša (› aromână, meglenoromână mărșă „cadavru”); mîrțoagă, substantiv feminin (gloabă), cu sufix -og (Cihac, II, 187; Conev 57; Densusianu, Gs, I, 349), cuvînt pe care Diculescu 176 îl lega de vezi germană mariha, marha › germană Mähre „gloabă, mîrțoagă”, și pe care Lahovary 335 îl dune spre o epocă anterioară indoeurop.
DER – dicționarul etimologic