1
Mîsgăli (mâsgălesc, mâsgălit), verb – A mînji; a murdări, a păta. – Variantă mîzgăli, smîngăli, măsgăli, (Transilvania de N.) mozgoli. Creație expresivă, conform mînzăli „a mînji”, mîgăli „a se uita mult la ceva”, morfoli „a murdări” etc.
S-a presupus o relație cu polonă mazgać „a unge”, din slavă mazati „a unge” (Cihac, II, 185; Candrea); cu ruteană markaliti (Bogrea, Dacor., IV, 833); cu ruteană mazguljati (Scriban), care trebuie să provină din română; sau un derivat din latină *exmaculāre cu infix (Buescu, Rpf, III, 256). – Derivat mîsgăleală, substantiv feminin (pată); mîsgălitură, substantiv feminin (mînjeală; pată); mîsgălici, substantiv masculin (conțopist, poetastru).
S-a presupus o relație cu polonă mazgać „a unge”, din slavă mazati „a unge” (Cihac, II, 185; Candrea); cu ruteană markaliti (Bogrea, Dacor., IV, 833); cu ruteană mazguljati (Scriban), care trebuie să provină din română; sau un derivat din latină *exmaculāre cu infix (Buescu, Rpf, III, 256). – Derivat mîsgăleală, substantiv feminin (pată); mîsgălitură, substantiv feminin (mînjeală; pată); mîsgălici, substantiv masculin (conțopist, poetastru).
DER – dicționarul etimologic