Ofițer

Ofițer, ofițeri, substantiv masculin I.
1. Nume generic pentru gradele militare de la sublocotenent până la general; persoană care poartă unul dintre aceste grade.
2. Titlu dat unor funcționari cu atribuții sau cu însărcinări speciale; persoană având acest titlu.
Ofițer al stării civile = persoană însărcinată cu încheierea actelor de stare civilă și cu oficierea căsătoriei civile.
3. (Ieșit din uz) Grad (mai mare decât cel de cavaler) conferit prin anumite decorații; persoană care a primit acest grad. II. (Popular) Varietate de crap lung și subțire, cu capul mare și osos, cu carnea tare și puțin gustoasă, care trăiește în bălțile din Delta Dunării (Cyprinus carpio oblongus). – Din polonă Oficer, rusă Ofițer, franceză Officier.

DEX – dicționarul explicativ

Ofițer (ofițeri), substantiv masculin – Militar cu grad superior.
Franceză officier, prin intermediul germană Offizier și probabil al rusă oficer (Sanzewitsch 206; Tiktin).
Apare pentru prima dată la Axinte Uricariul (înainte de 1766). – Derivat ofițeresc, adjectiv (de ofițer); ofițerește, adverb (ca ofițerii); ofițerime, substantiv feminin (corp ofițeresc); subofițer, substantiv masculin grad superior sergentului și inferior sublocotenentului).
Conform oficiu.

DER – dicționarul etimologic

Ofițer ofițeri masculin (denumire generică) Militar din efectivul de comandă al forțelor armate sau al poliției. /<polonă oficer, rusă ofițer, franceză officier

NODEX – noul dicționar explicativ

Ofițer substantiv masculin grad militar de la sublocotenent până la general. (< polonă oficer, rusă ofițer, franceză officier, germană Offizier)

MDN – marele dicționar de neologisme