Outsider

Outsider substantiv
1. Cal care în mod normal nu are șansa să câștige într-un concurs hipic.
2. Concurent sau echipă cu slabe șanse de câștig într-o competiție sportivă.
3. (Ec. polonă) Întreprindere capitalistă rămasă în afara unei organizații monopoliste. [Pronunțat: autsaidăr] – Cuv.engl.

DEX – dicționarul explicativ

Outsider substantiv masculin
1. (Anglicism) Străin, din afară; situat în afară.
Declasat.
2. (Sport) Cal care nu are șanse să ocupe un loc de frunte în concursurile hipice.
Sportiv (sau echipă) fără prea mari șanse într-o competiție.
3. Întreprindere care nu face parte dintr-o uniune monopolistă. [Pronume aut-sai-dăr. / < engleză outsider].

DN – dicționar de neologisme

Outsider [Aut-sai-dăr] substantiv masculin
1. întreprindere capitalistă care nu face parte dintr-o uniune monopolistă.
declasat
2. (sport) concurent cu slabe șanse de a câștiga. (< engleză outsider)

MDN – marele dicționar de neologisme