1
Păun, păuni, substantiv masculin Pasăre domestică mare, cu penajul masculului strălucitor, albastru-verzui și cu coada foarte lungă, pe care o poate răsfira în formă de evantai (Pavo cristatus).
Expresie A fi mândru ca un păun = a fi îngâmfat, înfumurat; a se mândri, a se îngâmfa. A se îmbrăca cu (sau în) pene de păun = a se lăuda cu meritele altuia.
Pana păsării descrise mai sus. – Din latină Pavo, -onis.
Expresie A fi mândru ca un păun = a fi îngâmfat, înfumurat; a se mândri, a se îngâmfa. A se îmbrăca cu (sau în) pene de păun = a se lăuda cu meritele altuia.
Pana păsării descrise mai sus. – Din latină Pavo, -onis.
DEX – dicționarul explicativ
2
Păun păuni masculin 1) Pasăre sedentară de talie mare, cu coada foarte lungă (în evantai) și frumoasă, cu penaj de culoare albastră-verzuie.
A se umfla în pene ca păunul a fi fudul, îngâmfat. A se îmbrăca în pene de păun a-și atribui meritele altuia. 2) Pană din coada unei astfel de păsări. /<latină pavo, păunonis
A se umfla în pene ca păunul a fi fudul, îngâmfat. A se îmbrăca în pene de păun a-și atribui meritele altuia. 2) Pană din coada unei astfel de păsări. /<latină pavo, păunonis
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Păun (păuni), substantiv masculin – Pasăre cu coadă lungă pe care o poate răsfira ca un evantai. – Aromână, meglenoromână, istroromână păun. Latină pāvōnem (Pușcariu 1292; Rew 6313; Tiktin), conform italiană pavone, calabr. paune, sicil. pauni, provensală pau, franceză paon, spaniolă pavon, portugheză pavão. Derivat din slavă paunŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 34; Miklosich, Lexicon, 558), din bulgară, sârbă paun (Domaschke 143), sau din latină prin intermediul slavă (Candrea), nu e sigură, fiindcă slavă ar putea proveni din română (conform Romansky 124; Candrea, Raporturile, 217; după Vasmer, II, 325, din mgr. παούνι.
Pentru fonetism, conform tăun. Derivat păună, substantiv feminin (femela păunului; nume de femeie); păunar, substantiv masculin (paznic sau vînzător de păuni); păunar (variantă păunărie), substantiv neutru (curte cu păuni); păunaș, substantiv masculin (pui de păun; tînăr voinic); păuniță, substantiv feminin (femela păunului, nume de plantă, fată drăguță; libelulă, Libellula depressa); păuni (variantă împăuna), verb reflexiv (a se îngîmfa); păunior, substantiv masculin (Banat, florinte, Fringilla chloris); păunat, adjectiv (cu penaj în ape).
Elem., 34; Miklosich, Lexicon, 558), din bulgară, sârbă paun (Domaschke 143), sau din latină prin intermediul slavă (Candrea), nu e sigură, fiindcă slavă ar putea proveni din română (conform Romansky 124; Candrea, Raporturile, 217; după Vasmer, II, 325, din mgr. παούνι.
Pentru fonetism, conform tăun. Derivat păună, substantiv feminin (femela păunului; nume de femeie); păunar, substantiv masculin (paznic sau vînzător de păuni); păunar (variantă păunărie), substantiv neutru (curte cu păuni); păunaș, substantiv masculin (pui de păun; tînăr voinic); păuniță, substantiv feminin (femela păunului, nume de plantă, fată drăguță; libelulă, Libellula depressa); păuni (variantă împăuna), verb reflexiv (a se îngîmfa); păunior, substantiv masculin (Banat, florinte, Fringilla chloris); păunat, adjectiv (cu penaj în ape).
DER – dicționarul etimologic
4
Păun substantiv masculin, plural păuni
DOOM – dicționarul ortografic