1
Pîngări (pângăresc, pângărit), verb – A profana, a murdări. – Aromână pîngînescu, pîngînire, meglenoromână (spugănes, spugăniri).
Din păgîn „necredincios”, prin intermediul unei forme *păngîn, cu n propagat (Philippide, Principii, 44; Philippide, II, 649; Meyer, Albaneză St., IV, 80; Tiktin; Rew 761; Iordan, Dift., 65; Densusianu, Gs, II, 20), conform slavă (u)puganiti „a profana”, de la poganŭ „păgîn”.
Derivat din slavă sau din albaneză pëgërë (Pușcariu 1244) nu pare convingătoare. – Derivat pînganie, substantiv feminin (Oltenia, cîine răutăcios, necredincios); pîngară, substantiv feminin (sacrilegiu, infamie; răutăcios, necredincios); pîngăriciune, substantiv feminin (învechit, profanare); pîngăritor, adjectiv (profanator).
Din păgîn „necredincios”, prin intermediul unei forme *păngîn, cu n propagat (Philippide, Principii, 44; Philippide, II, 649; Meyer, Albaneză St., IV, 80; Tiktin; Rew 761; Iordan, Dift., 65; Densusianu, Gs, II, 20), conform slavă (u)puganiti „a profana”, de la poganŭ „păgîn”.
Derivat din slavă sau din albaneză pëgërë (Pușcariu 1244) nu pare convingătoare. – Derivat pînganie, substantiv feminin (Oltenia, cîine răutăcios, necredincios); pîngară, substantiv feminin (sacrilegiu, infamie; răutăcios, necredincios); pîngăriciune, substantiv feminin (învechit, profanare); pîngăritor, adjectiv (profanator).
DER – dicționarul etimologic