Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Practic -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: práctic -ă
Cuvantul fara diacritice: practic

Definitie: PRACTIC, -Ă, practici, -ce, adjectiv 1. Care se poate executa sau care se efectuează în mod concret; care se verifică prin practică și se poate aplica în viață; care se bazează pe practică; concret, real. ♦ Care corespunde necesităților de fiecare zi; care este ușor de întrebuințat, util, comod sau economicos. 2. (Despre oameni) Care știe să se orienteze în viața de toate zilele, care știe să aplice cunoștințele la viața de toate zilele, care are simțul realității; prin extensiune îndemânatic, destoinic, priceput. – Din franceza pratique, limba latina practicus.

2 * Cuvantul cu diacritice: práctic
Cuvantul fara diacritice: practic

Definitie: PRACTIC adjectiv 1. verifica cuvantul: eficace. 2. comod, lesnicios. (O soluție -.) 3. pozitiv, realist. (Un spirit -.) 4. pragmatic, utilitar, utilitarist. (O concepție -.) 5. aplicat. (Învățământ -.)

3 * Cuvantul cu diacritice: práctic
Cuvantul fara diacritice: practic

Definitie: PRACTIC adjectiv verifica cuvantul: abil, bun, capabil, competent, destoinic, deștept, dibaci, dotat, experimentat, ingenios, iscusit, isteț, încercat, îndemânatic, înzestrat, meșter, practician, pregătit, priceput, valoros, versat, vrednic.

4 * Cuvantul cu diacritice: práctic
Cuvantul fara diacritice: practic

Definitie: practic adjectiv m., plural practici; f. singular practică, plural practice

5 * Cuvantul cu diacritice: práctic -că
Cuvantul fara diacritice: practic

Definitie: PRACTIC -că (-ci, -ce) (în opoziție cu teoretic) 1) Care ține de practică; propriu practicii. Activitate -că. 2) Care este bine adaptat pentru a fi folosit într-un anumit scop; care poate fi folosit sau mânuit cu ușurință; comod. 3) (despre persoane) Care se orientează cu abilitate în viața cotidiană; care află aplicare oricăror lucruri sau situații; priceput. Femeie -că. franceza pratique, limba latina practicus

6 * Cuvantul cu diacritice: práctic -ă
Cuvantul fara diacritice: practic

Definitie: PRACTIC, -Ă adjectiv 1. Referitor la practică. ♦ Care tinde către o acțiune, către o realizare; care realizează, dă rezultate concrete; util. ♦ Comod, folositor; ingenios. 2. Cu spirit de acțiune; îndemânatic, destoinic. [Conform: franceza pratique, limba germana praktisch < limba latina practicus].

7 * Cuvantul cu diacritice: práctic -ă
Cuvantul fara diacritice: practic

Definitie: PRACTIC, -Ă I. adjectiv 1. referitor la practică. ♢ care tinde către o acțiune, către o realizare; care realizează ceva, dă rezultate concrete; util. ♢ comod, folositor; ingenios. 2. (despre oameni) cu spirit de acțiune; îndemânatic, destoinic. II. substantiv feminin 1. activitate a oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței și dezvoltării societății, în primul rând procesul producției materiale. ♢ aplicare a cunoștințelor teoretice; (prin extensiune) experiență, rutină. ♢ stagiu pe care îl face un student sau un elev într-o întreprindere. 2. ansamblu de metode și de procedee aplicate și verificate efectiv. 3. exercitare a unei profesiuni; profesare. 4. (plural) ceremonie, manifestare exterioară specifică unui cult, unei credințe etcetera (< limba latina practicus, limba greaca (veche) praktikos, limba germana praktisch, după franceza pratique, limba germana Praktik, limba greaca (veche) praktike)

8 * Cuvantul cu diacritice: práctic práctică
Cuvantul fara diacritice: practic

Definitie: practic (practică), adjectiv – Util, priceput, versat. Limba Latina praticus (secolul XIX). – Derivat practică, substantiv feminin, din franceza pratique, și mai înainte (secolul XVIII) din limba neogreaca: πραϰτϰά (Galdi 234); nepractic, adjectiv (puțin practic, impracticabil); practicabil, adjectiv , din franceza praticable; impracticabil, adjectiv (impracticabil); practica, verb, din franceza pratiquer; practicant, adjectiv și substantiv masculin, din franceza pratiquant și ca substantiv din limba germana Prakticant; practician, substantiv masculin, din franceza praticien; practicos, adjectiv (expert, experimentat), din limba neogreaca: πραϰτϰός, secolul XIX, cuvant invechit Conform: praxis.