Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Practică

1 * Cuvantul cu diacritice: práctică
Cuvantul fara diacritice: practica

Definitie: PRACTICĂ, practici, substantiv feminin 1. Practicare, prin extensiune deprindere, obicei, rutină. 2. Activitate a oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței societății, în primul rând spre producerea și crearea bunurilor materiale și a valorilor culturale; metodă, procedeu aplicat și verificat efectiv. ♢ Locutiune adverb În practică = în mod concret, în realitate. ♢ Expresie A pune în practică = a aplica. 3. Exercitare a unei profesiuni, a unei discipline, profesare a unei științe, a unei arte. 4. Aplicare și verificare efectivă a cunoștințelor teoretice dobândite într-un domeniu oarecare. Practică pedagogică. ♦ Stagiu de perfecționare sau de dobândire a unor cunoștințe practice pe care-l face, într-o fabrică, într-o întreprindere etcetera, un student sau un elev. Practică de producție. 5. (Mai ales la plural) Ceremonie, manifestare exterioară de cult. – Din limba germana Praktik, franceza pratique.

2 * Cuvantul cu diacritice: práctică
Cuvantul fara diacritice: practica

Definitie: PRACTICĂ substantiv 1. verifica cuvantul: aplicare. 2. verifica cuvantul: procedură. 3. exercițiu, (rar) deprindere. (Are multă - în acest domeniu.) 4. verifica cuvantul: experiență. 5. verifica cuvantul: datină.

3 * Cuvantul cu diacritice: práctică
Cuvantul fara diacritice: practica

Definitie: PRACTICĂ substantiv verifica cuvantul: abilitate, capacitate, competență, destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndemânare, pregătire, pricepere, seriozitate, știintă, talent, ușurință, valoare, vrednicie.

4 * Cuvantul cu diacritice: práctică
Cuvantul fara diacritice: practica

Definitie: practică substantiv feminin, g.-d. art. practicii; plural practici

5 * Cuvantul cu diacritice: práctică -ci
Cuvantul fara diacritice: practica

Definitie: PRACTICĂ -ci f. 1) Activitate volitivă care vizează un rezultat concret; acțiune de transformare a lumii. 2) Mod concret de exercitare a unei activități. -ca vieții. 3) Ansamblu de metode și procedee aplicate în anumite condiții concrete. 4) Ansamblu de deprinderi concrete dobândite în procesul exercitării unei profesii sau specialități; experiență. 5) Proces de aplicare și de verificare într-un domeniu de activitate a cunoștințelor teoretice acumulate prin studiu. [G.-D. practicii] limba germana Praktik, limba franceza: pratique

6 * Cuvantul cu diacritice: práctică
Cuvantul fara diacritice: practica

Definitie: PRACTICĂ substantiv feminin 1. Activitatea oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței și dezvoltării societății, în primul rând procesul producției materiale. ♦ Aplicare și verificare pe teren a cunoștințelor teoretice dobândite într-un domeniu oarecare. 2. Ansamblu de metode și de procedee aplicate și verificate efectiv. 3. Experiență, rutină. 4. Exercitarea unei profesiuni; profesare. [Plural -ci. / conform limba germana Praktik, franceza pratique < limba latina practicus, limba greaca (veche) praktikos].