Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Praștie

1 * Cuvantul cu diacritice: práștie
Cuvantul fara diacritice: prastie

Definitie: PRAȘTIE, praștii, substantiv feminin 1. Veche armă de luptă formată dintr-o bucată de piele legată cu două sfori, cu care se aruncau pietre asupra dușmanului; (azi) jucărie făcută dintr-una sau două fâșii de elastic la capătul cărora se leagă o bucată de piele, de cârpă etcetera în care se pune o pietricică spre a fi azvârlită. ♢ Loc adjectiv Ca din praștie = repede, cu viteză; în mod violent. 2. Aruncătură cu praștia (1); distanța pe care o străbate o piatră azvârlită cu praștia. ♢ Expresie Ca de o praștie sau cât dai (sau ajungi) cu praștia = la o distanță relativ mică. 3. Frânghie, funie care se leagă de leucă ori de capătul osiei unei căruțe și de care se prinde un cal lăturaș. ♢ Cal de praștie = cal lăturaș. ♢ Expresie (Regional) A-și lua hamul și praștia = a-și căuta de lucru; a se apuca cu hotărâre de treabă; a-și găsi un rost. ♦ Frânghie sau căpăstru de care se ține un cal pentru a-l dresa. ♢ Expresie A da un cal la praștie = a dresa un cal, ținându-l de o frânghie și făcându-l să alerge în cerc. – Din limba slava (veche) prašta.

2 * Cuvantul cu diacritice: práștie
Cuvantul fara diacritice: prastie

Definitie: PRAȘTIE substantiv verifica cuvantul: chimir, cosoroabă, șerpar.

3 * Cuvantul cu diacritice: práștie
Cuvantul fara diacritice: prastie

Definitie: PRAȘTIE substantiv (regional) răpezitor, (Mold. și Transilvania) proașcă, (prin Banat și Transilvania) pușcă, (prin Banat) șlaidăr. (- de aruncat pietricele.)

4 * Cuvantul cu diacritice: práștie
Cuvantul fara diacritice: prastie

Definitie: praștie substantiv feminin (silabe -ti-e), art. praștia (silabe -ti-a), g.-d. art. praștiei, plural praștii, art. praștiile (silabe -ti-i-)

5 * Cuvantul cu diacritice: práștie -i
Cuvantul fara diacritice: prastie

Definitie: PRAȘTIE -i f. 1) cuvant invechit Armă de luptă folosită la aruncarea pietrelor la distanță. 2) Jucărie din două bucăți de elastic, legate de capetele unei crăcane și unite la celălalt capăt cu o bucățică de piele sau cârpă, cu care se aruncă pietricele. 3) Distanța pe care o străbate o pietricică azvârlită cu o astfel de jucărie. ♢ Ca din - cu mare viteză; foarte repede. 4) Frânghie cu care se leagă un cal lăturaș de leucă sau de capătul osiei. [G.-D. praștiei] limba slava (veche) prašta

6 * Cuvantul cu diacritice: práștie prắștii
Cuvantul fara diacritice: prastie

Definitie: praștie (praștii), substantiv feminin – 1. Veche armă de aruncat bolovani. – 2. Distanță străbătută de o piatră aruncată cu praștia. – 3. Ceatlău prins la capătul osiei pentru a permite înhămarea a trei cai. – 4. Căpăstru, frînghie cu care se dresează caii la manej. – Mr. praoște, megl. praști. Sl. prašta (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 261; Conev 122), conform bulgara praštka, cr., slov., prača, limba rusa prăstĭ. – Derivat prășcău (var. prașcău), substantiv masculin (Mold., Trans., haimana, pierde-vară); prăștiaș, substantiv masculin (luptător cu praștia, cal lăturaș); prăștier, substantiv masculin (cal lăturaș); împrăștia, verb (a răspândi, a risipi, a dispersa).