Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Price

1 * Cuvantul cu diacritice: príce
Cuvantul fara diacritice: price

Definitie: PRICE substantiv feminin 1. (Înv.) Neînțelegere, ceartă. ♢ Locutiune adjectiv De price = care se împotrivește; opozant, potrivnic. ♢ Locutiune verb A se pune de price = a se împotrivi cuiva, a contrazice pe cineva. 2. (Pop.; în construcție cu verbul „a face”) Supărare, necaz (pricinuit cuiva). ♦ Acuzare, învinovățire. – Din limba slava (veche) pritŭča.

2 * Cuvantul cu diacritice: príce
Cuvantul fara diacritice: price

Definitie: PRICE substantiv verifica cuvantul: acțiune, animozitate, cauză, ceartă, conflict, considerent, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, dușmănie, gâlceavă, învățătură, învrăjbire, judecată, litigiu, mobil, motiv, necaz, neînțelegere, neplăcere, ostilitate, parabolă, pildă, pornire, pricină, prilej, proces, rațiune, supărare, temei, ură, vrajbă, vrăjmășie, zâzanie.

3 * Cuvantul cu diacritice: príce
Cuvantul fara diacritice: price

Definitie: price substantiv feminin, plural prici

4 * Cuvantul cu diacritice: príce
Cuvantul fara diacritice: price

Definitie: price substantiv feminin – 1. Cauză, ocazie, pretext. – 2. Litigiu, proces. – 3. Ceartă, gîlceavă. – 4. Opoziție, contradicție. Sl. pritĭča „cauză” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 290), conform slov. pritčati se „a se certa”, cr. priča „obstacol”. Rezultatul rom. arată o reducere normală, conform potci › poci, și pritce, substantiv feminin (parabolă), cuvant invechit, din același cuvînt limba slava (veche) Tiktin combate această der., din considerente care par insuficiente. – Derivat prici, verb reflexiv (a se certa, a se bate); pricelnic, adjectiv (învechit, certăreț); pricitor, adjectiv (arțăgos, scandalagiu); pricină, substantiv feminin (cauză, motiv; pretext, ocazie; ceartă, gîlceavă, litigiu), din limba slava (veche) (bg., limba sarba:, slov., limba rusa) pričina; pricinui (var. pricini), verb (a cauza, a da prilejul; a pretexta, a se disculpa; reflexiv, a se certa); pricinaș, substantiv masculin (certăreț; parte dintr-un litigiu; acuzat); pricinuitor, adjectiv (care pricinuiește); pricinuitoare, substantiv feminin (învechit, acuzativ); împricina, verb (a inculpa); împricinat, substantiv masculin (acuzat).