Definitie Prieten -ă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: PriÉten, -Ă, prieteni, -e, substantiv masculin si feminin: Persoana de care cineva este legat printr-o afectiune deosebita, bazata pe incredere si stima reciproca, pe idei sau principii comune; amic. ♦ Amant, iubit. [Pronuntat: pri-e-. – Varianta: (regional) Prietin, -a substantiv masculin si feminin:] – Din limba slava (veche) Prijatelĩ.

Varianta definitie 2: Prieten antonim: adversar, dusman, inamic, potrivnic, vrajmas, neprieten

Varianta definitie 3: PriÉten substantiv
1. amic, (popular) fartat, (regional) ortac, (invechit) libovnic, prietnic, sot, sotie. (S-a intalnit cu -ii.)
2. verifica cuvantul: amant.

Varianta definitie 4: PriÉten substantiv verifica cuvantul: asociat, partas, tovaras.

Varianta definitie 5: Prieten substantiv masculin (silabe pri-e-), plural prieteni

Varianta definitie 6: PriÉten -a (-i, -e) m. si feminin: (folosit si ca termen de adresare) Fiecare dintre persoanele (sau colectivitatile) legate printr-un sentiment de simpatie, stima si atasament reciproc; amic. - vechi. [Silabe Pri-e-] /<bulg. prijateni

Varianta definitie 7: Prieten (prieteni), substantiv masculin – Amic. – Varianta cuvant invechit priiaten, Mold. prietin, Trans. pretin, Olt. preten.
Sl. prijateli (Miklosich, Slaw.
Elem., 39; Cihac, II, 291), conform bulgara prijatel (› mr. priiatil), limba sarba:, cr. prijatelj.
Alterarea consoanei finale, pe care Tiktin o explica prin analogie cu ieftin, se datoreaza mai curind unei confuzii cu limba slava (veche) prijętinŭ „placut”. – Derivat prietena, substantiv feminin (amica); prietenesc, adjectiv (amical); prieteneste, adverb (ca un prieten); prietenie, substantiv feminin (amicitie); prietenos, adjectiv (amical, afabil); prietesug, substantiv neutru (prietenie); imprieteni, verb (a se face prieten, reflexiv, a lega prietenie); neprieten, substantiv masculin (dusman); neprietenos, adjectiv (vrajmas).