1
Reticul, reticule, substantiv neutru (Fizică) Ansamblu de linii încrucișate, de scări gradate sau de alte semne, care intră în construcția unor instrumente optice și are rolul de a permite vizarea unei direcții, efectuarea unei măsurători etc. – Din franceză Reticule, latină Reticulum.
DEX – dicționarul explicativ
2
Reticul- vezi Reticulo-.
DEX – dicționarul explicativ
3
Reticul reticule neutru Rețea de linii încrucișate realizate pe lame transparente, servind, într-un aparat optic, la vizarea precisă a obiectelor. /<franceză reticule, latină reticulum
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Reticul substantiv neutru
1. (Livresc) Desen sau structură având forma aproximativă a unei rețele, a unei plase.
Placă transparentă pe care sunt trasate la distanțe egale linii orizontale și verticale și care, așezate într-o lunetă, servește la vizarea precisă a obiectelor.
2. Formație anatomică cu aspect de rețea. [< franceză reticule, conform latină reticulum].
1. (Livresc) Desen sau structură având forma aproximativă a unei rețele, a unei plase.
Placă transparentă pe care sunt trasate la distanțe egale linii orizontale și verticale și care, așezate într-o lunetă, servește la vizarea precisă a obiectelor.
2. Formație anatomică cu aspect de rețea. [< franceză reticule, conform latină reticulum].
DN – dicționar de neologisme
Încă 3 definiții din alte dicționare
5
Reticul1 substantiv neutru
1. desen, structură de forma unei rețele, a unei plase.
2. ansamblu de linii încrucișate, de scări gradate etc. care intră în construcția unor instrumente optice, servind la vizarea direcțiilor, la efectuarea de măsurători etc.
3. formație anatomică cu aspect de rețea. (< franceză reticule, latină reticulum)
1. desen, structură de forma unei rețele, a unei plase.
2. ansamblu de linii încrucișate, de scări gradate etc. care intră în construcția unor instrumente optice, servind la vizarea direcțiilor, la efectuarea de măsurători etc.
3. formație anatomică cu aspect de rețea. (< franceză reticule, latină reticulum)
MDN – marele dicționar de neologisme
6
Reticul2(o)- element „rețea, reticul”. (< franceză reticul/o/-, conform latină reticulum)
MDN – marele dicționar de neologisme
7
Reticul substantiv neutru, plural reticule
DOOM – dicționarul ortografic