1
Sfârâi, persoana 3 sfârâie, verb IV.
Intranzitiv
1. (Despre obiecte în mișcare) A produce un zgomot ușor, caracteristic, provocat de viteza mișcării; prin extensiune a se mișca, a se deplasa cu repeziciune.
Expresie A-i sfârâi cuiva inima = a se zbate, a suferi (de dor, de dragoste etc.), a fi stăpânit de un sentiment puternic. A-i sfârâi cuiva călcâiele (după cineva) = a fi foarte îndrăgostit de cineva. A-i sfârâi (cuiva) călcâiele = a fugi foarte repede.
2. (Despre grăsimi și despre alimente care se prăjesc) A produce un zgomot șuierător caracteristic; prin extensiune a se prăji.
3. (Despre insecte) A țârâi.
(Despre păsări) A zbura cu bătăi de aripi repezi. – Sfâr + sufix -âi.
Intranzitiv
1. (Despre obiecte în mișcare) A produce un zgomot ușor, caracteristic, provocat de viteza mișcării; prin extensiune a se mișca, a se deplasa cu repeziciune.
Expresie A-i sfârâi cuiva inima = a se zbate, a suferi (de dor, de dragoste etc.), a fi stăpânit de un sentiment puternic. A-i sfârâi cuiva călcâiele (după cineva) = a fi foarte îndrăgostit de cineva. A-i sfârâi (cuiva) călcâiele = a fugi foarte repede.
2. (Despre grăsimi și despre alimente care se prăjesc) A produce un zgomot șuierător caracteristic; prin extensiune a se prăji.
3. (Despre insecte) A țârâi.
(Despre păsări) A zbura cu bătăi de aripi repezi. – Sfâr + sufix -âi.
DEX – dicționarul explicativ
2
A Sfârâi persoana 3 Sfârâie intranzitiv 1) A produce un zgomot caracteristic continuu și ascuțit (cauzat de o mișcare); a face „sfâr”. Fusul sfârâie.
Fuge de-i sfârâie călcâiele fuge foarte tare. 2) (despre obiecte umede ce ard) A produce un zgomot specific ușor în timpul arderii; a șâșâi. 3) (despre alimente puse la prăjit) A produce un zgomot șuierător caracteristic (cauzat de evaporarea apei aflate în aliment). 4) (despre gaze care ies sub presiune printr-un orificiu îngust) A produce un zgomot șuierător, înăbușit; a fâsâi. 5) (despre insecte) A scoate sunete repetate, scurte și ascuțite, caracteristice speciei; a face „sfârr-sfârr”; a țârâi. /sfâr + sufix -âi
Fuge de-i sfârâie călcâiele fuge foarte tare. 2) (despre obiecte umede ce ard) A produce un zgomot specific ușor în timpul arderii; a șâșâi. 3) (despre alimente puse la prăjit) A produce un zgomot șuierător caracteristic (cauzat de evaporarea apei aflate în aliment). 4) (despre gaze care ies sub presiune printr-un orificiu îngust) A produce un zgomot șuierător, înăbușit; a fâsâi. 5) (despre insecte) A scoate sunete repetate, scurte și ascuțite, caracteristice speciei; a face „sfârr-sfârr”; a țârâi. /sfâr + sufix -âi
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Sfârâi verb, indicativ și conjuncție prezent 1 și 2 singular sfârâi, 3 singular și plural sfârâie, imperfect 3 singular sfârâia
DOOM – dicționarul ortografic