1
Silabic, -ă, silabici, -ce, adjectiv Care ține de silabe, privitor la silabe; alcătuit din silabe.
Scriere silabică (sau cu caracter silabic) = scriere în care semnele nu reprezintă sunete, ci silabe. Versificație silabică = versificație bazată pe numărul silabelor, independent de locul accentelor. – Din franceză Syllabique, latină Syllabicus.
Scriere silabică (sau cu caracter silabic) = scriere în care semnele nu reprezintă sunete, ci silabe. Versificație silabică = versificație bazată pe numărul silabelor, independent de locul accentelor. – Din franceză Syllabique, latină Syllabicus.
DEX – dicționarul explicativ
2
Silabic silabică (silabici, silabice) 1) Care ține de silabă; propriu silabei. 2) Care constă din silabe.
Scriere silabică scriere în care fiecare silabă este reprezentată printr-un semn. Versificație silabică versificație bazată pe numărul silabelor dintr-un vers. /<franceză syllabique
Scriere silabică scriere în care fiecare silabă este reprezentată printr-un semn. Versificație silabică versificație bazată pe numărul silabelor dintr-un vers. /<franceză syllabique
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Silabic, -ă adjectiv referitor la silabe; alcătuit din silabe. (< franceză syllabique)
MDN – marele dicționar de neologisme
4
Silabic adjectiv masculin, plural silabici; feminin singular silabică, plural silabice
DOOM – dicționarul ortografic
Încă o definiție din alt dicționar
5
Silabic, -ă adjectiv
1. Referitor la silabe; alcătuit din silabe.
2. Vezi -- Incompletă [gall]
1. Referitor la silabe; alcătuit din silabe.
2. Vezi -- Incompletă [gall]