Slav -ă

Slav, -ă, slavi, -e, substantiv masculin și feminin, adjectiv
1. Substantiv masculin și feminin Persoană care face parte din populația de bază a Rusiei, Ucrainei, Bielorusiei, Poloniei, Bulgariei, Cehiei, Slovaciei, Serbiei etc. sau care este originară de acolo; slavon (1); (la masculin plural) popor care locuiește în aceste state.
2. Adjectiv Care aparține slavilor (1), care se referă la slavi; slavic, slavonesc, slavon (2), slavonicesc.
Limba slavă (și substativat, feminin) = A) limba slavonă; B) fiecare dintre limbile popoarelor slave (2).
(Substantivat, feminin; în sintagma) Slavă veche (bisericească) = limba textelor slave religioase (traduceri slave din cărțile grecești de cult din secolul Ix-xi). – Din franceză Slave.

DEX – dicționarul explicativ

Slav¹ slavă (slavi, slave) masculin și feminin Persoană care face parte din marele grup de popoare înrudite din Europa, divizat în trei ramuri: de est (rușii, ucrainenii, bielorușii), de vest (polonezii, cehii, slovacii etc.) și de sud (bulgarii, sârbii, croații, slovenii etc.). /<franceză Slave

NODEX – noul dicționar explicativ

Slav² slavă (slavi, slave) Care aparține slavilor. Limbi slave.
Cultură slavă. /<franceză slave

NODEX – noul dicționar explicativ

Slav, -ă adjectiv, substantiv masculin și feminin (individ) care aparține unei comunități de triburi din marea familie a popoarelor de limbă indo-europeană, grupul satem. o limbi ĕ = ansamblu de limbi indo-europene, vorbite de slavi, în Europa de est și centrală.
(substantiv feminin) ă veche = limba slavilor din estul Pen.
Balcanice. (< franceză slave)

MDN – marele dicționar de neologisme