1
Șnur, șnururi, substantiv neutru
1. Sfoară (îmbrăcată în mătase colorată, în fir etc.), de obicei răsucită în două sau în trei, întrebuințată mai ales ca ornament la îmbrăcăminte; șiret1 (2).
2. Ansamblu de fire electrice (foarte) flexibile, izolate între ele și strânse într-un înveliș protector, folosit pentru racordarea la rețea a lămpilor portative, a fiarelor de călcat, a aparatelor de radio etc. – Din germană Schnur.
1. Sfoară (îmbrăcată în mătase colorată, în fir etc.), de obicei răsucită în două sau în trei, întrebuințată mai ales ca ornament la îmbrăcăminte; șiret1 (2).
2. Ansamblu de fire electrice (foarte) flexibile, izolate între ele și strânse într-un înveliș protector, folosit pentru racordarea la rețea a lămpilor portative, a fiarelor de călcat, a aparatelor de radio etc. – Din germană Schnur.
DEX – dicționarul explicativ
2
Șnur șnururi neutru 1) Sfoară de bumbac, de lână sau de metal, folosită ca ornament la haine sau la mobilier; șiret; găitan; ceapraz. 2) regional Bentiță îngustă de material textil, țesută tubular sau în fâșie, folosită pentru a încheia și a strânge încălțămintea, unele haine etc.; șiret. 3) Conductor electric flexibil, întrebuințat pentru a racorda diferite aparate la rețeaua de curent. /<germană Schnur
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Șnur substantiv neutru
1. sfoară răsucită din mai multe fire de bumbac, îmbrăcate în mătase colorată; șiret.
2. șnur electric = cordon electric flexibil, pentru racordarea la rețea a unor aparate mobile, lămpi portative etc. (< germană Schnur)
1. sfoară răsucită din mai multe fire de bumbac, îmbrăcate în mătase colorată; șiret.
2. șnur electric = cordon electric flexibil, pentru racordarea la rețea a unor aparate mobile, lămpi portative etc. (< germană Schnur)
MDN – marele dicționar de neologisme
4
Șnur (-ruri), substantiv neutru – Cordon, laț, bantă.
Germană Schnur (Borcea 209), conform polonă sznur, rusă snur (Cihac, II, 390). – Derivat șnurui, verb (a împodobi cu galoane, cu șnururi; a coase, a forma registre cu hîrtiile destinate arhivei).
Este dubletul lui șinor (variantă șînor), substantiv neutru (Transilvania, Oltenia, cordon, galon), din germană prin intermediul maghiară sinur (Diez, Gramm., I, 281; Galdi, Dict., 158); derivat înșinora, verb (Transilvania, a galona).
Germană Schnur (Borcea 209), conform polonă sznur, rusă snur (Cihac, II, 390). – Derivat șnurui, verb (a împodobi cu galoane, cu șnururi; a coase, a forma registre cu hîrtiile destinate arhivei).
Este dubletul lui șinor (variantă șînor), substantiv neutru (Transilvania, Oltenia, cordon, galon), din germană prin intermediul maghiară sinur (Diez, Gramm., I, 281; Galdi, Dict., 158); derivat înșinora, verb (Transilvania, a galona).
DER – dicționarul etimologic
Încă o definiție din alt dicționar
5
Șnur substantiv neutru, plural șnururi
DOOM – dicționarul ortografic