1
Spîn (-ni), adjectiv masculin – Glabru, fără păr. – Aromână spîn. Greacă σπάνος, de la στάνυς „lipsă de densitate” (Densusianu, Hlr., 345; Philippide, II, 14 și 733; Bezdechi, Dacor., IV, 1282; Rew 8118b; Rohlfs, Ewug, 2012; Rosetti, II, 68; Sandfeld 29), conform albaneză spënk, slavă spanŭ.
Prezența unui intermediar latină *spanus nu pare o ipoteză posibilă și nici necesară (calabr., sicil. spanu este împrumut direct din greacă).
Derivat din slavă este posibilă, dar se lovește de dificultatea trecerii lui an › în, care este aceeași din cuvintele mult discutate, jupîn, smîntînă, stînă și stăpîn. – Derivat spînatic (variantă spînatec), adjectiv (glabru).
Prezența unui intermediar latină *spanus nu pare o ipoteză posibilă și nici necesară (calabr., sicil. spanu este împrumut direct din greacă).
Derivat din slavă este posibilă, dar se lovește de dificultatea trecerii lui an › în, care este aceeași din cuvintele mult discutate, jupîn, smîntînă, stînă și stăpîn. – Derivat spînatic (variantă spînatec), adjectiv (glabru).
DER – dicționarul etimologic