Tăbârci

Tăbârci, tăbârcesc, verb IV. (Regional)
1. Tranzitiv A purta (sau a ridica) o greutate în brațe, în mâini sau în spinare; a târî după sine ceva greu.
2. Reflexiv A se cățăra cu greutate, a se opinti (spre a se urca).
A umbla greu (din cauza unei sarcini pe care o poartă), a se târî. – Din Tăbârcă.

DEX – dicționarul explicativ

A se tăbârci mă tăbârcesc intranzitiv 1) A se cățăra anevoios; a se urca, opintindu-se. 2) A merge încet, abia ducându-și picioarele (din cauza unei sarcini); a se târî. /Din tăbârcă

NODEX – noul dicționar explicativ

A tăbârci tăbârcesc tranzitiv popular (greutăți) A duce sau a ridica cu greu (în brațe sau în spinare). /Din tăbârcă

NODEX – noul dicționar explicativ

Tăbârci verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural tăbârcesc, imperfect 3 singular tăbârcea; conjuncție prezent 3 singular și plural tăbârcească

DOOM – dicționarul ortografic