1
Țiglă2, țigle, substantiv feminin (Regional) Vergea de lemn sau de metal ascuțită la un capăt, în care se înfige carnea pentru a o frige; frigare. – Conform germană Z a c k e.
DEX – dicționarul explicativ
2
Țiglă1, țigle, substantiv feminin Piesă de argilă arsă, de sticlă, de mortar, de ciment, în formă de placă, folosită la învelit casele. – Din sârbo-croată Cigla.
DEX – dicționarul explicativ
3
Țiglă țigle feminin Material de construcție în formă de plăci, fabricat din argilă arsă sau din ciment, folosit pentru acoperit; oală. Acoperiș de țiglă. [Genitiv-dativ Țiglei] /<sârbă cigla
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Țiglă (-le), substantiv feminin – Placă de argilă, ceramică etc. pentru învelit casele.
Germană Ziegel (Borcea 216; Tiktin) prin intermediul sârbă cigla (Miklosich, Fremdw., 81; Cihac, II, 433; conform Rew 8618), polonă cegla, ruteană tjaglij (Byhan 336). – Derivat țiglar, substantiv masculin (persoană care face sau pune țigla).
Germană Ziegel (Borcea 216; Tiktin) prin intermediul sârbă cigla (Miklosich, Fremdw., 81; Cihac, II, 433; conform Rew 8618), polonă cegla, ruteană tjaglij (Byhan 336). – Derivat țiglar, substantiv masculin (persoană care face sau pune țigla).
DER – dicționarul etimologic
Încă 2 definiții din alte dicționare
5
Țiglă, țigle, substantiv feminin (popular)
1. frigare de lemn sau de fier alcătuită dintr-un băț ascuțit.
2. băț despicat la un cap pentru prins raci.
1. frigare de lemn sau de fier alcătuită dintr-un băț ascuțit.
2. băț despicat la un cap pentru prins raci.
Dicționar de arhaisme și regionalisme
6
Țiglă (plăcuță de argilă, frigare) substantiv feminin (silabe -glă), genitiv-dativ articulat țiglei; plural țigle
DOOM – dicționarul ortografic