DexDefinitie.com

Vânt

Vânt, vânturi, substantiv neutru 1. Deplasare pe orizontală a unei mase de aer provocată de diferența de presiune existentă între două regiuni ale atmosferei…

Definiții pentru „Vânt”

3 definiții din 3 dicționare

1

Vânt, vânturi, substantiv neutru

1.
Deplasare pe orizontală a unei mase de aer provocată de diferența de presiune existentă între două regiuni ale atmosferei.
Vânt rău = întâmplare nenorocită care lovește pe cineva.
Loc adverb Ca vântul = foarte repede.
Expresie Ce vânt te aduce? se spune cuiva care a venit pe neașteptate.
A se așterne vântului = a alerga foarte repede.
A se duce pe aripi de vânt = a se duce foarte repede. Bate vântul, se spune când un loc, de obicei populat, este (temporar) pustiu.
A-i bate (sau a-i sufla cuiva) vântul în buzunare = a nu avea nici un ban, a fi foarte sărac.
A arunca banii în vânt = a cheltui fără socoteală.
Din (sau de la) cele patru vânturi = din toate părțile, de pretutindeni.
Încă 6 sensuri
A vedea dincotro bate vântul = a-și da seama de o situație, înainte ca lucrurile să se precizeze cu claritate.
A-l bate vântul (pe cineva) = a fi extrem de slab sau de slăbit.
(Rar) A se duce pe vânturi = a se risipi, a se prăpădi.
2.
Aer, văzduh.
Locuțiune adverb În vânt = A) în gol; B) în sus; C) figurat fără folos, zadarnic.
3.
Curent de aer creat pe cale artificială (cu un dispozitiv, cu evantaiul etc.).
4.
(În expresie) A face vânt = A) a împinge, a arunca, a azvârli; prin extensiune a da afară (dintr-o slujbă); B) familiar a scăpa de cineva.
A-și face (sau, rar, a-și da) vânt = a-și lua avânt, a porni cu viteză, cu avânt.
A lua vânt = (despre cai) a porni, cu viteză mare (scăpând de sub controlul conducătorului).
5.
Astronomieîn sintagma Vânt solar = flux de protoni și neutroni emiși continuu de Soare.

Latină Ventus.

DEX – dicționarul explicativ

2

Vânt vânturi neutru

1.
Mișcare naturală a maselor de aer, provocată de diferența de temperatură și presiune atmosferică dintre două regiuni ale globului. vânt uscat. vânt cald. vânt de miazăzi.
Încă un sens
A se duce (a porni, a fugi) ca vântul a merge (a porni, a fugi) foarte repede. Vorbă-n vânt vorbă fără rost. A-i bate (sau A-i sufla cuiva) vântul în buzunare (sau Prin pungă) a nu avea nici o para chioară; a fi lipsit de mijloace. A arunca banii în vânt a cheltui bani fără rost, pe nimicuri. A se duce pe vânt(uri) a se risipi; a se împrăștia; a se pierde; a dispărea. A vedea dincotro bate vântul a se adapta unei situații, fără a ține seama de principii. A se da în vânt după cineva (sau Ceva) a dori mult pe cineva (sau ceva). A-și face (sau A face cuiva) vânt a) a crea un curent de aer pe cale artificială (cu ventilatorul, evantaiul etc.); b) a îmbrânci, a da afară pe cineva; c) a accelera o acțiune. A-și lua vânt a o porni cu viteză.
2.
Înveliș gazos care înconjoară Pământul; atmosferă; aer.
În vânt a) în gol; b) în zadar, fără nici un rost; c) în sus.

<latină ventus

NODEX – noul dicționar explicativ

3

Vânt substantiv neutru, plural vânturi

DOOM – dicționarul ortografic

Pluralul și declinarea cuvântului „vânt”

Pluralul cuvântului „vânt” este „vânturi”, iar forma articulată este „vânturile”.

Accentulvấnt
SingularPlural
Nominativ-acuzativ, nearticulat
vântvânturi
Nominativ-acuzativ, articulat
vântulvânturile
Genitiv-dativ, articulat
vântuluivânturilor