Zornăi

Zornăi, zornăi, verb IV.
Intranzitiv A produce un zgomot caracteristic prin lovirea, ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte de metal, de sticlă etc.; a zăngăni, a zurui, a zorzoi.
Tranzitiv Își zornăie pintenii. – Zor² + sufix -năi.

DEX – dicționarul explicativ

Zornăi, zornăi, verb IV.
1. zornăi
(Despre oameni, cu un complement instrumental introdus prin prepoziția din) A face să răsune (lovind, ciocnind, etc.) Din pinteni zornăind.
(Figurat) Zornăie din salbe neliniștea livezii.

DEX – dicționarul explicativ

A Zornăi zornăi
1. intranzitiv (despre obiecte de metal sau de sticlă) A produce un zgomot specific la lovire, la cădere sau la rostogolire; a zdrăngăni; a zăngăni; a zurui.
2. tranzitiv (obiecte de metal sau de sticlă) A face să producă un zgomot la lovire, ciocnire sau rostogolire; a zdrăngăni; a zăngăni; a zurui. /zor + sufix -năi

NODEX – noul dicționar explicativ

Zornăi verb, indicativ și conjuncție prezent 1 și 2 singular zornăi, 3 singular și plural zornăie, imperfect 3 singular zornăia

DOOM – dicționarul ortografic