început
Definitie, sens si explicatie
1ÃŽnceput, inceputuri, substantiv neutru
1. Faptul de a (se) incepe; incepere.
2. Punct de plecare, moment initial; parte care incepe sau cu care se incepe ceva. ♢ Locutiune adverb De la (bun) inceput = din primele momente, din capul locului.
De la (sau pe la, dintru ori intru) inceput = in (sau din) momentul initial; din capul locului, din prima clipa.
3. (ÃŽnv.) Obarsie, origine, incepatura. – Verifica cuvantul: Incepe.
1. Faptul de a (se) incepe; incepere.
2. Punct de plecare, moment initial; parte care incepe sau cu care se incepe ceva. ♢ Locutiune adverb De la (bun) inceput = din primele momente, din capul locului.
De la (sau pe la, dintru ori intru) inceput = in (sau din) momentul initial; din capul locului, din prima clipa.
3. (ÃŽnv.) Obarsie, origine, incepatura. – Verifica cuvantul: Incepe.
2ÃŽnceput antonim: incheiere, sfarsit
3ÃŽnceput substantiv
1. debut, (invechit) primitii (plural), primor-diu, (figurativ) start. (A avut un - bun.)
2. verifica cuvantul: origine.
3. verifica cuvantul: cap.
1. debut, (invechit) primitii (plural), primor-diu, (figurativ) start. (A avut un - bun.)
2. verifica cuvantul: origine.
3. verifica cuvantul: cap.
4Inceput substantiv neutru, plural inceputuri
5ÃŽnceput -uri n. 1) v. a ÃŽncepe. 2) Prima realizare intr-un domeniu de activitate; debut. A avut un - bun. 3) Parte care incepe sau cu care incepe ceva. -ul anului. ♢ De la - din capul locului; din prima clipa. La - a) in stadiul initial; b) mai intai; in primul rand. 4) inv.
Punct de plecare; obarsie; origine. A marca -ul scrisului roman. /v. a incepe
Punct de plecare; obarsie; origine. A marca -ul scrisului roman. /v. a incepe