Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Codru

1 * Cuvantul cu diacritice: códru
Cuvantul fara diacritice: codru

Definitie: CODRU, codri, substantiv masculin 1. Pădure (mare, deasă, bătrână). ♢ Locutiune adverb Ca în codru = nestingherit, fără să-i pese de nimeni și de nimic; foarte tare. 2. Bucată mare de pâine, de mămăligă etcetera – Din limba latina quodrum (= quadrum).

2 * Cuvantul cu diacritice: códru
Cuvantul fara diacritice: codru

Definitie: CODRU substantiv verifica cuvantul: masiv, munte.

3 * Cuvantul cu diacritice: códru
Cuvantul fara diacritice: codru

Definitie: CODRU substantiv verifica cuvantul: pădure.

4 * Cuvantul cu diacritice: códru
Cuvantul fara diacritice: codru

Definitie: codru substantiv masculin (silabe -dru), art. codrul; plural codri, art. codrii

5 * Cuvantul cu diacritice: códru -i
Cuvantul fara diacritice: codru

Definitie: CODRU -i m. 1) Pădure mare și bătrână. ♢ A lua drumul -ului a deveni haiduc. A țipa ca în - a vorbi foarte tare, ignorând mediul în care se află. 2) Bucată mare dintr-un produs alimentar (pâine, mămăligă, brânză etcetera). limba latina quodrum

6 * Cuvantul cu diacritice: códru códri
Cuvantul fara diacritice: codru

Definitie: codru (codri), substantiv masculin – 1. Parte, bucată, felie. – 2. Bucată de pămînt. – 3. Pădure. – 4. (Înv.) Munte. – Mr. cod(u)ru, megl. codru. Limba Latina popular codrum, atestat cu forma codra (conform citatele din Corpus glossar. lat., în Skok, Archiv. slaw. Phil., XXXVIII, 84), în loc de quodrum sau quadrum „pătrat” (Densusianu, Rom., XXVIII, 62; Crețu 313; Candrea-Dens., 384; REW 6921; Capidan, Dacor., I, 509; DAR). Pentru trecerea lui qua la co-, conform Densusianu, Hlr., 71 (împotrivă, Meyer-Lubke, Literaturenblatt, XXII, 299; Densusianu, GS, II, 321; Rosetti, I, 57 și Diculescu, Elementele, 437, care presupune în vocalismul rom. o influență eolică). Semantismul nu pare să prezinte dificultăți, dacă se are în vedere familia din care face parte quadra, și care este aceeași cu cea a lui quartus, cu care s-a confundat (conform glosele lui codra: τόπος „loc” și τόπος „curte”. Astfel, după cum franceza quart(ier) și sp. cuarto, codrum ar fi însemnat la început „parte a unui obiect împărțit în patru”, pentru a ajunge să însemne apoi, ca în cazurile anterioare, parte a unui obiect. Pentru accepția de bucată de pămînt, conform sp. cuarto, quinto, la care ideea valorii aritmetice a dispărut, ca în rom. Din același etimon lat., provin prov. caire (conform sp. desgaire), cu sensurile 1 și 2 ca în rom. (și sp. cairel, conform Corominas, II, 571). Totuși, cercetătorii de odinioară s-au oprit prea mult la sensul primitiv „pătrat, de formă pătrată”, pe baza căruia este mai dificilă explicarea semantică a cuvîntului rom.; datorită acestui fapt, s-au căutat explicații foarte diferite. Astfel, codru este cuvînt autohton după Miklosich, Slaw. Elem., 10 și Hasdeu, Col. Traian, 1873, 110 și Philippide, II, 708; tracic după Pascu, I, 189; lat., dar cu influență semantică a limba slava (veche) dĕlŭ „parte” și „munte”, după Weigang, Jb., II, 217; J. Bruch, ZRPh., LVI, 376 și Skok, Archiv. slaw. Phil., XXXVII, 83; din limba neogreaca: ϰόδρα după Cihac, II, 649; din limba albaneza kodrë „colină” după Cihac, II, 716; Meyer 193; Șeineanu, Semasiol., 166; Pușcariu 392; din limba slava (veche) krada „grămadă de lemne”, după Scriban. Alb. kodrë provine din rom. – Derivat codrean, substantiv masculin (locuitor din zona păduroasă; muntean; Banat, paznic de pădure; cuvant invechit, soldat mercenar din regiunea Basarabiei numită Codrul Tigheciului); codroi, substantiv masculin (plantă, Melampyrum arvense).