Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Cojoc

1 * Cuvantul cu diacritice: cojóc
Cuvantul fara diacritice: cojoc

Definitie: COJOC, cojoace, substantiv neutru 1. Obiect de îmbrăcăminte făcut din piele de oaie prelucrată cu mițe cu tot, care se poartă mai ales la țară ca palton (cu blana înăuntru). ♢ Expresie Iarnă cu șapte cojoace = iarnă foarte grea. A scutura (cuiva) cojocul sau a i se face (cuiva) pielea cojoc = a bate sau a fi bătut (zdravăn). A nu mai întreba (pe cineva) de ce-i e cojocul = a lua (pe cineva) repede, a nu-l mai lasa să se gândească. A-și teme (sau a-și păzi) cojocul = a fi precaut, a evita cu prudență riscurile. 2. Pătură de bumbac bine presată, obținută în filaturile de bumbac. [Varianta : (regional) cojoacă substantiv feminin] – Din limba slava (veche) kožuhŭ.

2 * Cuvantul cu diacritice: cojóc
Cuvantul fara diacritice: cojoc

Definitie: cojoc substantiv neutru, plural cojoace

3 * Cuvantul cu diacritice: cojóc -oáce
Cuvantul fara diacritice: cojoc

Definitie: COJOC -oace n. Haină țărănească de iarnă, lungă, făcută din piele de oaie cu mițele înăuntru. ♢ A-și teme -ocul a nu întreprinde nimic riscant; a manifesta prudență. A-și întoarce -ocul pe dos (sau pe partea cealaltă) a) a exprima păreri contrare celor de mai înainte; b) a trata pe cineva cu asprime (nu cu bunăvoința de altădată). A avea (sau a găsi) ac de -ocul cuiva a dispune de mijloace sau a afla calea pentru a pune la punct pe cineva. limba slava (veche) kožuhu

4 * Cuvantul cu diacritice: cojóc cojoáce
Cuvantul fara diacritice: cojoc

Definitie: cojoc (cojoace), substantiv neutru – 1. Haină, vestă tipică din blană de miel sau berbec, cu părul pe dinăuntru, piele tăbăcită tăiată în formă de cazacă, avînd mîneci. – 2. (Argou) Miel. – Varianta cojoacă. – Mr., megl. cojoc, megl. cojuc. Sl. kožuchŭ, de la koža „piele,” conform coaje (Miklosich, Lexicon, 296; Cihac, II, 65; Conev 83); conform bulgara, limba sarba: rut., limba rusa kožuch. Pentru folosirea acestui cuvînt în argou, conform M. L. Wagner, BF, X, 153. Varianta este un sing. analogic, pe baza plural – Derivat cojocar, substantiv masculin (persoană care confecționează cojoace); cojocăreasă (var. cojocăriță), substantiv feminin (soție de cojocar); cojocăresc, adjectiv (de cojocar); cojocărie, substantiv feminin (meseria cojocarului; atelier unde se lucrează cojoace; prăvălia unde se vînd cojoace); cojocări, verb (a lucra într-o cojocărie; a bate, a ciomăgi). Din rom. pare a proveni mag. kozsok (Candrea, Elemente, 403; Edelspacher 17), în timp ce se consideră că limba neogreaca: ϰοζόϰα provine direct din limba slava (veche) (Meyer, Neugr. St., II, 32), chiar dacă fără prea multă siguranță.