Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Conduce

1 * Cuvantul cu diacritice: condúce
Cuvantul fara diacritice: conduce

Definitie: CONDUCE, conduc, verb III. 1. Tranzitiv A îndruma un grup de oameni, o instituție. o organizație etcetera, având întreaga răspundere a muncii în domeniul respectiv. ♦ Figurativ A dirija o discuție, a supraveghea desfășurarea unei dezbateri. 2. Reflexiv A se orienta după..., a se comporta după... 3. Tranzitiv A însoți pe cineva. 4. Tranzitiv A dirija mersul unui vehicul, al unei mașini etcetera [Perf. substantiv condusei, part. condus] – Din limba latina conducere.

2 * Cuvantul cu diacritice: condúce
Cuvantul fara diacritice: conduce

Definitie: CONDUCE verb 1. a cârmui, a dirigui, a domni, a guverna, a stăpâni, (învechit și popular) a oblădui, (învechit) a birui, a chivernisi, a duce, a ocârmui, a povățui. (Ștefan cel Mare a - cu faimă Moldova.) 2. verifica cuvantul: administra. 3. verifica cuvantul: comanda. 4. verifica cuvantul: prezida. 5. verifica cuvantul: dirija. 6. verifica cuvantul: călăuzi. 7. verifica cuvantul: îndruma. 8. verifica cuvantul: ghida. 9. verifica cuvantul: sfătui. 10. verifica cuvantul: însoți. 11. verifica cuvantul: duce. 12. verifica cuvantul: dirija. 13. verifica cuvantul: șofa. 14. verifica cuvantul: mâna.

3 * Cuvantul cu diacritice: condúce
Cuvantul fara diacritice: conduce

Definitie: CONDUCE verb I. tr. 1. a îndruma un grup de oameni, o instituție, o organizație. ♢ (sport) a fi în fruntea clasamentului. 2. (fig. a dirija o discuție; a călăuzi, a supraveghea desfășurarea unei dezbateri. 3. a acompania, a însoți pe cineva. 4. a dirija mișcarea, mersul unui vehicul; a șofa. II. reflexiv a se comporta, a se orienta (după). (< limba latina conducere)

4 * Cuvantul cu diacritice: condúce
Cuvantul fara diacritice: conduce

Definitie: conduce verb → duce

5 * Cuvantul cu diacritice: a se condúce mă condúc
Cuvantul fara diacritice: conduce

Definitie: A SE CONDUCE mă conduc intranzitiv A avea în imediata apropiere, conformându-se; a se călăuzi; a se orienta. - de litera legii. limba latina conducere

6 * Cuvantul cu diacritice: a condúce condúc
Cuvantul fara diacritice: conduce

Definitie: A CONDUCE conduc tranzitiv 1) (instituții, organizații, colectivități, activități) A îndruma în calitate de șef; a orienta, stând în frunte; a dirija. 2) (persoane) A urma în calitate de însoțitor; a însoți; a întovărăși; a acompania. 3) (persoane) A însoți pe parcursul unui drum (din politețe, pentru siguranță etcetera); a petrece. 4) (vehicule) A face să meargă într-o anumită direcție (printr-o acțiune continuă). 5) fig. (discuții) A supraveghea în calitate de responsabil. limba latina conducere

7 * Cuvantul cu diacritice: condúce
Cuvantul fara diacritice: conduce

Definitie: CONDUCE verb III. 1. tr. A fi în frunte, a îndruma un grup de oameni, o instituție, un sector al treburilor publice, o activitate etcetera, având asupra sa întreaga răspundere în domeniul respectiv. ♦ (Figurat) A dirija o discuție; a călăuzi, a supraveghea desfășurarea unei dezbateri. 2. refl. A se comporta, a se orienta (după anumite norme, principii etcetera). 3. tr. A călăuzi, a însoți pe cineva (arătându-i drumul). 4. tr. A dirija mișcarea, mersul unui vehicul. [P.i. conduc, perf.s. -dusei, part. -dus. / < limba latina conducere].

8 * Cuvantul cu diacritice: condúce condúc condús
Cuvantul fara diacritice: conduce

Definitie: conduce (conduc, condus), verb – 1. A îndruma un grup de oameni, o instituție. – 2. A dirija. – 3. A însoți pe cineva. – 4. (Refl.) A se comporta. Limba Latina conducere (secolul XIX), cu accepțiile franceza conduire. – Derivat conducător, substantiv masculin (director, căpetenie, șef); conducătorie, substantiv feminin (conducere, șefie); conductor, substantiv masculin (căpetenie, călăuză), din franceza conducteur; conductă, substantiv feminin (țeavă, țevărie), format pe baza franceza conduite; conduită, substantiv feminin (conduită; comportament), din franceza conduite; conductibil, adjectiv , din franceza