Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Dar

1 * Cuvantul cu diacritice: dar
Cuvantul fara diacritice: dar

Definitie: DAR¹ conjunctie:, adverb A. Conj. I. (Leagă propoziții sau părți de propoziție adversative) 1. (Arată o opoziție) Cu toate acestea, totuși. ♢ Expresie D-apoi (bine) sau dar cum să nu, se spune ca răspuns negativ la o propunere. ♦ Ci. Nu că zic, dar așa este. 2. (Arată o piedică) Însă. Ascult, dar nu înțeleg. ♢ Expresie Dar aș = însă, nici vorbă, nici gând 3. (Adaugă o idee nouă la cele spuse mai înainte) Mai mult decât atât, cu atât mai mult, darămite. Munte cu munte se întâlnește, dar om cu om. ♢ Expresie D-apoi = darămite. ♦ (După o propoziție optativă urmată de o construcție negativă) Nicidecum, nici gând, ♢ Expresie Nici... dar nici... = nici..., cu atât mai puțin... ♦ Altfel, altminteri. Sunt om bun, dar ți-aș arăta eu II. (În propoziții conclusive) Prin urmare, așadar, deci. Revin dar la primele idei. ♦ (În legătură cu un imperativ, exprimă nerăbdarea, încurajarea, dojana etcetera) Ci. Dar deschide odată III. (Introduce o propoziție interogativă) Oare? Dar ce vreți voi de la mine? IV. (Înaintea unui cuvânt care de obicei se repetă, întărește înțelesul acestuia) Mă voi apuca serios de lucru, dar serios ♦ (Exprimă surprinderea, uimirea, mirarea) Dar frumos mai cânți B. Adv. (Înv. și reg.) Da, așa, astfel. ♢ Expresie (Popular) Păi dar = cum altfel? ♦ Firește, desigur; negreșit. [Varianta: da, dară conjunctie:] – Etimologie necunoscuta

2 * Cuvantul cu diacritice: dar
Cuvantul fara diacritice: dar

Definitie: DAR², daruri, substantiv neutru I. 1. Obiect primit de la cineva sau oferit fără plată cuiva, în semn de prietenie sau ca ajutor etcetera; cadou. ♢ Locutiune adjectiv De dar = primit gratis, dăruit. ♢ Locutiune adverb În dar = fără plată, gratis; degeaba. ♦ Plocon. ♦ Donație. 2. (Bis.) Prinos, ofrandă. ♢ Sfintele daruri = pâinea și vinul sfințite pentru cuminecătură. II. 1. Însușire (cu care se naște cineva); aptitudine, vocație, talent. ♢ Expresie A avea darul să... (sau de a...) = a avea puterea, posibilitatea să..., a fi în stare să..., a fi de natură să... A avea darul vorbirii = a vorbi frumos, a fi un bun orator. (Ir.) A avea (sau a lua) darul beției = a fi (sau a deveni) bețiv. 2. Avantaj, binefacere. 3. (În concepția creștină) Ajutor pe care îl acordă Dumnezeu omului; milă, har divin. ♢ Darul preoției = dreptul de a exercita funcțiile preoțești. – Din limba slava (veche) daru.

3 * Cuvantul cu diacritice: dar
Cuvantul fara diacritice: dar

Definitie: DAR substantiv I. 1. verifica cuvantul: cadou. 2. verifica cuvantul: donație. 3. verifica cuvantul: ofrandă. 4. verifica cuvantul: aptitudine. 5. verifica cuvantul: însușire. 6. calitate, har, însușire. (Are -ul de a provoca râsul.) 7. verifica cuvantul: avantaj. 8. verifica cuvantul: grație. II. verifica cuvantul: patimă.

4 * Cuvantul cu diacritice: dar
Cuvantul fara diacritice: dar

Definitie: DAR conjunctie:, adverb 1. conjunctie: însă, totuși. (Aș vrea să te cred, - am unele îndoieli.) 2. conjunctie: ci, însă, numai, (regional) fără, (Ban. și Transilvania), ci. (Nu-i prost cine dă, - cel ce rabdă.) 3. conjunctie: însă, numai, (prin Transilvania) pedig. (Ești prea bună, - nu mă iubești.) 4. conjunctie: darămite, (rar) încămite, mite, nemite, (învechit și popular) necum. (Munte cu munte se întâlnește, - om cu om.) 5. conjunctie: așadar, deci, (livresc) ci. (-, nu ne putem limita la ...) 6. adverb (interogativ) oare? păi? (- așa să fie?)

5 * Cuvantul cu diacritice: dar
Cuvantul fara diacritice: dar

Definitie: DAR conjunctie: verifica cuvantul: altfel, altminteri.

6 * Cuvantul cu diacritice: dar
Cuvantul fara diacritice: dar

Definitie: DAR adverb verifica cuvantul: da, desigur, firește.

7 * Cuvantul cu diacritice: dar
Cuvantul fara diacritice: dar

Definitie: dar conjcț.

8 * Cuvantul cu diacritice: dar
Cuvantul fara diacritice: dar

Definitie: dar substantiv neutru, plural daruri

9 * Cuvantul cu diacritice: dar -uri
Cuvantul fara diacritice: dar

Definitie: DAR² -uri n. 1) Obiect oferit cuiva sau primit de la cineva fără plată în semn de prietenie, de dragoste, de respect etcetera; cadou; atenție. 2) Aptitudine deosebită cu care este înzestrat cineva; talent. 3) Deprindere rea. A avea -ul beției. 4) bis. Grație divină acordată omului; har. 5) rel.: Sfintele -uri pâinea și vinul sfințite pentru împărtășanie. limba slava (veche) daru

10 * Cuvantul cu diacritice: dar
Cuvantul fara diacritice: dar

Definitie: DAR¹ conjunctie: 1) (exprimă un raport adversativ și leagă două propoziții sau două părți de propoziție) Da; însă; iar. El are dorință de a lucra, dar nu are condiții. 2) (exprimă un raport conclusiv și leagă propoziții sau fraze) Deci. Vom încerca, dar să soluționăm problema. /Origine necunoscuta

11 * Cuvantul cu diacritice: dar
Cuvantul fara diacritice: dar

Definitie: dar conjunctie: – 1. Însă (funcție adversativă). – 2. (Adv.) Atunci (funcție consecutivă). – Varianta dară (vulg.), da. Probabil rezultat al compunerii cu prep. de și (i)ar(ă), verifica cuvantul: iar. Opiniile asupra originii acestui cuvînt sînt poate împărțite. După Pușcariu, ZRPh., XXXII, 112 și REW 2513, din limba latina de ea re. Crețu 315, Tiktin și Iordan, Dift., 49, pleacă de la deară ‹ limba latina de vero; Scriban îl pune în legătură cu limba sarba: da „însă”. Este evidentă confuzia cu da afirmativ, atît în varianta vulg. da, „dar” cît și în varianta vulg. dar „da”, folosită uneori de scriitorii moldoveni. Doar(ă), adverb și conjunctie: (păi, atunci, funcție interogativă sau consecutivă; cuvant invechit, pentru ca, funcție consecutivă; poate, posibil, funcție dubitativă; numai, doar, funcție restrictivă), pare în principal același cuvînt (după Tiktin, doară reprezintă limba latina de volat, în loc de de velit, compunere care nu pare normală, și pe care totuși o admite Scriban; Candrea-Dens., ad 501 și Candrea pleacă de la de hora). Este posibilă o confuzie cu oare, cu funcție interogativă. Se observă astăzi o tendință de a reduce pe doar la dor.

12 * Cuvantul cu diacritice: dar dáruri
Cuvantul fara diacritice: dar

Definitie: dar (daruri), substantiv neutru – 1. Cadou, donație. – 2. Calitate înnăscută, fire. – 3. Calitate dobîndită, caracter, condiție. – Megl. dar. Sl. darŭ „donare” (Cihac, II, 90; Conev 58; Candrea), conform bulgara, limba sarba:, limba rusa dar. – Derivat darnic, adjectiv (generos, mărinimos); nedarnic, adjectiv (zgîrcit, avar, meschin); dărnicie, substantiv feminin (generozitate, mărinimie); dărui, verb (a dona, a dărui), din limba slava (veche) darovati, darujǫ (Cihac, II, 90; Iordan, Dift., 137), conform bulgara darjavam, limba sarba: darovati; dăruială, substantiv feminin (dar, cadou, ofrandă); dăruitor, substantiv masculin (persoană care dăruiește). Locuțiunea adverb în dar a ajuns să însemne și „în zadar” (ca sp. de balde față de en balde), conform „în zadar”.

13 * Cuvantul cu diacritice: dar
Cuvantul fara diacritice: dar

Definitie: dar, daruri substantiv neutru 1. (intl.) lucru furat. 2. plic cu bani oferit de un pacient unui medic. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)